Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Mă gândesc că Paştele este una dintre acele ocazii în care majoritatea creştinilor care îl prăznuiesc, unii mai mult bisericesc, alţii mai mult laic, ştiu destul de exact ce vor face: mers la biserică, cumpărături, spovedanie, scuturat casa, împărtăşanie, gătit mielul, ouăle, cozonaci în fel şi chip, slujbă de Înviere. Şi, mai presus de toate, praznicul din ziua cea mare. Unde, cu cine şi cum se petrece.

Finalitatea tuturor acestor „corvoade” tradiţionale contează şi pentru cei care rămân prin „zonă”, şi pentru cei care îşi iau băgăjelul şi evadează în alte zări, la munte ori la mare. Ei bine, pentru prima categorie, chiar e o problemă. Dacă nu ai foarte multe rude şi prieteni care să te ţină atât de ocupat încât chiar să nu mai conteze unde mergi, iar alternativa este să îţi umpli timpul de unul singur, atunci poţi spune că ai cam fript-o.

Cu dezamăgire, treceam în revistă, zilele trecute, stocul sărac de locuri în care gălăţenii vor putea să îşi petreacă aşa, mai ad-hoc şi cu mai puţină cheltuială decât într-un sejur organizat, Paştele şi 1 Mai. Încartiruiţi de legi care limitează locurile unde poţi face un cinstit grătar sau care te alungă din restaurante şi chiar multe terase, „că nu se mai fumează”, oamenii au extrem de puţine variante să îşi umple frumos timpul.

„Senzaţionalul” vine dinspre autorităţile care atrag atenţia să nu încălcăm legea, sub sancţiunea amenzilor. Cică sunt extrem de puţine locurile de agrement din Galaţi. Păi de ce? Cum aşa? Acum ne dăm seama? E drept, unul e Paştele, că doar de Crăciun nu iese nimeni la plimbare în parc sau la iarbă verde, iar de la un an la altul poate se mai uită. Dar iaca, în fiecare an, ne trezim iar în faţa aceleiaşi dileme. Sau, aşa cum e valabil pentru unele parcuri, în faţa unor situaţii „care nu sunt urgenţe”. N-ar putea să conteste cineva că, mai mult decât de părculeţe frumoase, Galaţiul are nevoie stringentă de multe altele. De străzi, de trotuare, de apă caldă, etc. Dar nu te doare când afli că ar fi fost bani pentru investiţii în locuri frumoase, care s-au sifonat din lipsă de interes şi că în urma planurilor au rămas oaze de paragină şi mizerie?

În fine, nici de durere nu mai avem timp, pentru că Paştele bate la uşă şi a ne turna cenuşă în cap nu face bine nici la moral, nici la suflet. Faceţi bine şi evaluaţi-vă rapid opţiunile: Brateş, Vânători sau Gârboavele? Grădina Publică, Faleză sau (deja) tristul Parc Rizer? Nu vă enervaţi. Paştele vine şi trece. Râmân celelalte 362 de zile din an, în care noi, gălăţenii, avem la fel de multă nevoie să simţim că trăim într-un oraş adevărat. N-aş risca să ne comparăm cu micuţele urbe din zonă, pentru că n-aş vrea să pierd, ca la Crăciun bunăoară, când ne-au bătut şi Tecuciul, şi Tg. Bujor, şi Bârladul.

Probabil că şi în acest an, de Paşti, la fel ca şi în mulţi alţii înainte, gălăţeanul fără alte planuri decât să de descurce „prin zonă” va alterna înghiţiturile în sec, cu ochii la televizor, privind alte locuri, civilizate, care miros a sărbătoare. Din România. Sau, frustrat şi disperat, va fugi mâncând pământul, cu noaptea în cap, să prindă un loc la colţul ierbii special îngrădite pentru distracţie, pentru că, nu-i aşa, Hristos (v)a (fi) înviat. Numai oraşul, nu.

Citit 1712 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Aprilie 2016 19:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.