Ordonanţa 13 a fost anulată, va avea loc, cândva, şi un referendum, puterea pare să fi dat, momentan, uşor înapoi. Deci, de ce mai iese românul în stradă? Pentru ce? Doar ca să facă poze frumoase, cu steagul României, cu steagul UE, să bea ceai în Piaţa Victoriei sau să asculte Imnul Golanilor în faţa Prefecturii Galaţi?
Nu. Nu de asta ies oamenii în stradă de o lună. Nu de asta au înfruntat frigul, ploaia, ninsoarea pe alocuri. O bună parte din aceste 28 de zile am fost şi eu în stradă, printre oameni simpli. Oameni care nu îşi mai scoteau la iveală meseriile ori statutul social. Oameni care se mulţumeau cu o pancartă scrisă acasă, cu carioca, şi care ţipau din tot sufletul "Vreau o Românie europeană!".
Dar ce înseamnă, de fapt, această strigare? Pentru că, în aceste multe zile, s-a tot vorbit despre programul de guvernare, care nu poate fi pus în aplicare pentru că este instabilitate în ţară, pentru că oamenii protestează şi cer demisii, pentru că Europa stă cu ochii pe noi, etc. Guvernul spune că măsurile pe care le va adopta vor aduce bunăstare, salarii mari, preţuri mici, taxe la fel de mici şi că România va deveni, în sfârşit, o forţă economică. Cei din stradă, însă, sunt sceptici. Poate pentru că unii dintre ei au mai văzut aceste "măriri" aruncate în ochi, doar ca, ulterior, să se mărească toate taxele. Poate pentru că unii dintre ei au fost prezenţi, tot în faţa Casei Poporului, când Nicolae Ceauşescu promitea 100 de lei în plus la salariu. Poate pentru că s-au săturat de aceleaşi feţe politice, de aceleaşi partide, de aceiaşi oameni care arată cu degetul către alţii, niciodată către ei. De la primul până la ultimul.
E clar, însă, că există şi reversul medaliei. Oamenii care sunt fericiţi cu acea sută de lei în plus, la pensie ori la salariu. Oameni pentru care e sfânt ceea ce spune televizorul. Şi nu orice program, ci acela care minte mai frumos, care nu îi dă de gândit.
Ce mai contează, aşadar, dacă unii fură? Dacă din avuţia lor, câştigată cum necum, dau câte un oscior şi altora, atunci sunt oameni buni. Că doar, ştim cu toţii, fiecare român mai încalcă legea. Ba cu o atenţie la poliţist, la medic, ba băgând mâna în gestiunea magazinului în care lucrează. Ăsta e spiritul de 27 de ani. Aşadar, române, de ce mai ieşi în stradă?
