Recent, un amic, tatăl unui puşti în vârstă de 7 ani, extrem de isteţ şi sociabil, povestea cum că celui mic îi sticlesc ochişorii şi mintea după un telefon deştept, „cu de toate”. „O să primeşti un telefon mic, cu taste, să răspunzi la el”, a fost replica părintelui, mai mult decât avizat şi pus în temă cu riscurile gadgeturilor asupra minţii fragede. Dezamăgire şi resemnare, se înţelege, dar fără loc de tocmeală.
Toţi copiii zilelor noastre poftesc şi chiar se pricep să manevreze telefoanele şi tot ce poate fi exploatat în ele, mai abitir decât un om mare. Şi dacă nu ştiu, au capacitatea şi ambiţia să înveţe rapid. Asta ar fi partea plină a paharului. Partea goală este însă mult mai mare şi plină de nebuloase, pentru că odată intraţi în mirajul virtual, al Internetului cel prea plin de posibilităţi, mulţi sunt cei care se lasă furaţi şi, în multe cazuri, ajung să fie pierduţi. Spiritul de turmă, concept vechi de când lumea, rezistă şi se răspândeşte cu viteza gigabiţilor. Puştii vor să fie cel puţin „la fel” cu ceilalţi, ba chiar „cei mai tari”. Concurenţa acerbă se mută din viaţa reală în cea virtuală, provocările împingându-i la situaţii dramatice.
Iar părinţii nu pot ţine toţi pasul sau, pur şi simplu, scapă frâiele. Aşa se ivesc situaţiile de pornografie infantilă. Aşa se trezesc unii părinţi că ai lor copii, băieţi şi mai ales fete, dispar fără vreo explicaţie. Aşa apar „Balena Albastră” sau „Zâna de foc”, pline de provocări periculoase. Jocuri ale morţii, care şi-au luat deja tributuri în toată lumea. Copii care se automutilează cu lama, ca la Braniştea, sau se aruncă de pe bloc, precum adolescenta de la Sibiu. Să-mi arate cineva o fetiţă de 6-7 anişori, obsedată de prinţese şi zâne din desene animate care să nu îşi dorească să devină un asemenea personaj! Ce se poate întâmpla cu un copil odată căzut în mirajul morbidului joculeţ, de care poate afla singur sau de la alţii, câtă vreme habar nu are ce se poate produce dacă deschide noaptea gazele la aragaz?
Orice adult îşi poate da seama că ne aflăm în plin război informaţional. Nu mai vorbim de ştiri false, de manipulare. Vorbim de tentativă de ucidere în masă a celor care nu au nici discernâmântul, nici capacitatea să se apere, dacă nu sunt ajutaţi la timp. Ajutorul stă în paza bună şi atenţia potrivită la timpul potrivit, pentru ca amânarea implicării în vieţile reale şi virtuale ale celor mici ar putea avea consecinţe ireversibile.
