Nu ştiu dacă ţara asta se prăpădeşte, dar cu siguranţă nu suferă doar de un guturai care are să îi treacă prin toamnă, după ce va fi îndopată cu hapuri politice.
În condiţiile în care lucrurile merg din rău în mai rău aş fi aşteptat ca guvernul, preşedinţia, parlamentul să se dea de ceasul morţii, sau măcar să se vadă că fac ceva, că aplică cu abilitate vreo lege sau că vor lua vreo decizie menită să scoată mucegaiul de criză din paltoanele sociale.
Ei bine, nu! Preocupările politico-administrative sunt cu totul altele. Se discută despre circularele antibăsescu de la psd, despre sfidătoarea doamnă udrea, despre vizitele electorale ale preşedintelui prin câmpii întinse şi creierul munţilor, despre bicepsul politic flasc a lui crin antonescu, despre falsa candidatură a şmecheraşului doctor oprescu, despre o mie şi una de prostii care n-au cum să scoată ţara din marmelada infinită a falimentului.
Mai mult, toate aceste mişcări pe care nu le-am putea caracteriza ca fiind politice, pentru că ne-am bate joc de ceea ce înseamnă principiu politic, se situează undeva la capătul opus al evoluţiei şi normalităţii.
Altfel spus, scena politică românească s-a transformat peste noapte într-un OTV cu o audienţă ceva mai mică decât originalul, care în loc să se preocupe să facă ceva pentru a stimula o creştere economică, sau să aibă grijă ca lucrurile care există deja să nu se ducă dracului, face în prime-time spectacol plătit pe spinările noastre şi ne înfăţişează economii violate şi apoi ucise de consilii de administraţie cu burtă, ori babalâci libidinoşi deghizaţi în profesionişti care analizează starea naţiunii, sau magde ciumac, nikite şi ogici puşi să conducă ministere şi să ia decizii politice importante.
Tot spectacolul crizei româneşti (vorbim aici nu doar de criza economică, ci şi de cea politică) are să culmineze în toamnă cu alegerile prezidenţiale.
Cu siguranţă au să apară schimbări importante şi în guvern, asta în funcţie de felul în care evoluează campania electorală şi de rezultatul alegerilor. Ei bine, această încrâncenare ce pare a înfăţişa mai mulţi „sumotei” graşi îmbrăcaţi cu chiloţi albi care încearcă să se scoată unii pe alţii de pe tatami, poate crea o situaţie fără precedent.
Lupta lor are toate şansele să rămână fără obiect, pentru că până se vor hotărî cine cu cine se bate şi de ce nu este exclus ca puterea în ţara asta să nu mai însemne mare lucru şi să nu mai fie cine ştie ce de condus sau de guvernat. Că de furat, deja s-a furat tot.
