Trotuarele ştiinţifico-fantastice

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

S-a vorbit mult în ultima vreme despre lucrările ISPA şi craterele care se iscă, din senin şi de cele mai multe ori fără anunţuri prealabile, pe toate străzile oraşului. Cetăţenii sunt indignaţi, chiar dacă înlocuirea reţelei de apă este spre binele lor.

Numai că tot ei se trezesc dimineaţa că nu mai au pe unde să-şi scoată maşinile din parcări, fiindcă nu toate lucrările sunt semnalizate corespunzător şi împrejmuite temeinic, astfel încât să nu cadă în tranşee copiii care se joacă (evident, din lipsa spaţiilor amenajate în acest sens) pe unde apucă.

Şi, cum traficul rutier în oraş devine din zi în zi mai aglomerat, şi din cauza acestor lucrări, mulţi dintre gălăţeni devin, de voie, de nevoie, pietoni. Ei, aici se lovesc însă de aceleaşi probleme.

Pur şi simplu nu există zonă în oraş unde trotuarele, acolo unde ele încă se mai văd de sub maşinile parcate, să fie cât de cât acceptabile. Exemplele sunt atât de multe, că e greu să te hotărăşti de unde să începi. N-am să mă afund prea mult între blocuri, deşi e jale cam în toate cartierele.

Dar trotuarul dalat de la Trei Star la Potcoava de Aur e dezgustător: mizerie, dudele coapte căzute din pomi s-au lipit de pavaj ca guma de mestecat, marginile dalelor sunt rupte, din loc în loc te împiedici de ridicături create de rădăcinile copacilor, iar de spălat n-a mai spălat nimeni pe acolo de ani de zile. Ploaia, atâta câtă a fost, n-a mai făcut faţă.

O altă zonă cu probleme şi cu şanţ la purtător este chiar vizavi de zona Potcoava de Aur, unde, efectiv, trebuie să mergi pe carosabil. Ceea ce, fără îndoială, îi face pe şoferii abia ţâşniţi de la semafor foarte fericiţi! 

Altă zonă a oraşului, aceleaşi probleme: în Ţiglina III şi IV, aproape nu e trotuar întreg: ciuruite ca după război, peticite cum s-a putut de către oameni, acolo unde au mai găsit înţelegere (cu siguranţă, contra cost) la muncitorii care asfaltau străzile din zonă, trotuarele sunt perfecte pentru circ, nu pentru vârstnici, mame cu cărucioare sau copii care abia învaţă să meargă. Ca să poţi să faci şi slalom printre maşinile parcate, trebuie să fii echilibrist, nu glumă!

Şi să nu creadă cineva (deşi, ce zic eu, gălăţenii ştiu bine că am dreptate!) că zona centrală a oraşului are mai puţine bube pe asfalt! Trotuarele de pe Domnească, săpate în toate direcţiile pentru a se schimba cabluri electrice, ţevi de gaze, de apă sau Dumnezeu mai ştie de ce altceva, arată ca după bombardament. Şi, la talpă, se simt cam la fel. Între Parfumul Teilor şi Grădina Publică, pe ambele părţi ale străzii, mergi ca la 100 de metri garduri: crăpături late, pe unde încearcă şi, pe ici pe colo, reuşesc să iasă rădăcinile teilor, fac imposibilă o plimbare civilizată a unui copil cu bicicleta, de exemplu.

În Grădina Publică, unde se presupune că ar fi posibil să faci aşa ceva, situaţia e şi mai jalnică: aleile laterale, care ar trebui să fie asfaltate cu bitum, sunt adevărate capcane: denivelate, cu gropi, ce gropi, cratere! Din loc în loc s-a pus smoală, în ideea să se repare cu asfalt, dar asta nu s-a mai întâmplat şi smoala întărită înrăutăţeşte şi mai mult lucrurile.

Copiii, de care e plin parcul, cad şi se lovesc rău, asfaltul vechi şi deteriorat fiind un pericol permanent. Poate şi de aceea, în toate ţările civilizate, parcurile au alei cu pietriş, nu cu asfalt...

Dar noi, gălăţenii, ne-am mulţumi, până la urmă, şi cu asfalt, numai să fie întreg, drept ca-n palmă, cu bordurile întregi şi aliniate, cu rampe la fiecare trecere de pietoni, cu coşuri de gunoi din 100 în 100 de metri. Şi curat. Ei, dar deja am impresia că scriu romane SF...

Citit 728 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.