Eu nu înţeleg deloc, dar absolut deloc ce are toată lumea cu Elena Udrea. Sau cu Monica Iacob Ridzi. Ori cu Traian Băsescu, în ultimă fază. Ce se întâmplă? Urmărind pledoaria celor două doamne, cât de multe explicaţii şi motive pot fi invocate într-un timp atât de scurt (precum durata unei emisiuni televizate la oră de maximă audienţă), nu mă pot opri să nu remarc faptul că acuzatele sunt atât de nevinovate încât chiar nu mai înţeleg rostul comisiilor de anchetă!
Aşa de frumos s-au disculpat cele două, cu atâta convingere şi cu atâtea zâmbete nevinovate, plus că aşa de bine documentate erau doamnele în cauză cu privire la alte ministere, alte bugete şi activitatea altor demnitari, din alte timpuri sau chiar din alte ţări, încât am realizat că lumea se ia degeaba de dânsele. Sau poate că, într-adevăr, este doar o luptă lansată de PSD către Traian Băsescu, pe care încearcă să îl scoată din Dăbuleni, pardon, din pepeni, lovind în persoanele apropiate preşedintelui…
Vi se pare că exagerez? Atunci de ce Dumnezeu avem parte de comisii de anchetă care îşi desfăşoară activitatea la televizor, în timp ce economia românească stă să moară? De ce toată lumea se ceartă pe orice subiect, în afară de măsurile anticriză?
De ce nu se spune nimeni ce s-a câştigat şi ce s-a pierdut în cele şase luni de guvernare care tocmai au trecut? Şi de ce, în locul dezbaterii unor teme cu adevărat importante pentru ţară, ne holbăm cât e ziua de lungă la cum călăreşte doamna Udrea sau cum îşi înmoaie picioarele în Marea Neagră?
Am fost cu toţii spălaţi pe creier? Uneori, văzând gâlceava comentatorilor cu politicienii nu pot să nu mă gândesc, în spiritul teoriei conspiraţiei, că toate aceste subiecte sunt gândite în nişte laboratoare guvernamentale, tocmai pentru a ne da ceva de discutat, orice altceva decât subiectele reale şi grave ale României.
Parcă nimeni nu vede ce se întâmplă în jurul nostru şi parcă tot ce ne înconjoară este perfect şi doar activitatea doamnelor Ridzi şi Udrea a rămas nediscutată încă!
Priviţi doar la judeţul nostru; şeful Poliţiei a demisionat şi, coincidenţă!, că doar nu te poţi gândi la altceva, în decurs de câteva zile au avut loc o serie de evenimente în care actorii au fost agenţi de poliţie. Unul din poliţişti a omorât un om, alţi doi agenţi au fost bătuţi, în timp ce alţii sunt judecaţi pentru că ar fi luat mită.
Dacă ne referim doar la acest domeniu – al poliţiei – şi lucrurile ar fi trebuit să ia o altă întorsătură. Nu l-am auzit pe nici un membru al Guvernului să pună în discuţie statutul poliţistului, legislaţia în domeniu – şi cea privind condiţiile de angajare în poliţie dar şi cea privind folosirea armelor din dotare. Am văzut în schimb câţi indivizi se înghesuie să îşi dea cu părerea despre perdelele doamnei Udrea.
Să fie înţeles; nu iau apărarea niciunui ministru, cu atât mai mult cu cât activitatea sa se află în anchetă. Însă ar trebui ca anchetele să se desfăşoare în comisiile special înfiinţate pentru aşa ceva, nu să fie transformate în circuri mediatice ieftine. Că doar nu toată ţara asta este perfectă şi doar doamna Udrea ne strică armonia…
