"A existat o vreme când pe străzile Galaţiului circulau mai mulţi aviatori decât marinari", mărturiseşte Petrică Godinac, unul dintre aviatorii gălăţeni, în "Cuvântul înainte" al volumului "Galaţi, o poveste cu aviatori", scris de Dan Antoniu şi Violeta Ionescu. O mărturie care mă face să-mi plec fruntea, întrebându-mă dacă nu cumva astăzi, pe străzile oraşului, circulă mai mulţi şomeri şi pensionari decât gălăţeni angajaţi...
"Ce-am fost şi unde-am ajuns!", îmi vine să spun cu regret, privind în urmă la trecutul glorios al oraşului de la Dunăre. Un oraş ale cărui autorităţi îşi permiteau să ia peste picior Consiliul de Miniştri - Guvernul României, cum i se zice la ora actuală - şi să-i spună în faţă că nu ne trebuie aeroport! Ba chiar să ţină teorii metafizice pe ideea "un drum de navigaţie nu poate fi un drum aerian şi dacă este un drum aerian nu poate fi un drum de navigaţie" şi prin urmare "combinaţiunea a mărei cu aerul pare irealizabilă".
Zâmbiţi? Aşa zâmbesc şi eu citind cum Guvernul anilor ’21 le explica autorităţilor gălăţene că aeroportul va da Galaţiului "o nouă viaţă comercială". Şi-acum ne căutăm singuri pe harta României şi nu ne mai regăsim în niciun proiect de mare infrastructură…
Mă-ntorc la cartea jurnalistei Violeta Ionescu şi a cercetătorului Dan Antoniu, dedicată memoriei "acelor oameni deosebiţi care urcau la cer păsările de metal, aviatori-eroi care şi-au sacrificat viaţa din dragoste pentru zbor şi pentru ţară", şi constat cu tristeţe că prea puţin se ştie marele adevăr. Că pe lângă un mare port, Galaţiul a fost oraş aviatic. Un oraş cu aerodrom militar şi unul civil, comasate în acelaşi loc! Şi că nu bombele au demolat hangarele şi construcţiile Aeroportului, ci buldozerele indiferenţei noastre!
"Dacă văd măcar o plăcuţă pe care să scrie că "aici a fost aerodrom", pot să mor!", îmi mărturisea, cu glasul în lacrimi, jurnalista Violeta Ionescu dorinţa fierbinte de a exista în Galaţi un Monument al Aviatorilor. Un monument care să ne amintească măcar ce am fost şi unde am ajuns!
Parafrazând versul Poetului, aş spune cu tristeţe: Galaţi, la trecutu-ţi mare, mărunt viitor… Da’ măcar să ne-amintim ce-am fost!
