Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a tras primele concluzii, după întâlnirile cu sindicaliştii angajaţilor din penitenciarele din România, dar şi după vizita pe care a efectuat-o la Penitenciarul Jilava. Toader a afirmat că trebuie creat cadrul legal care să prevadă că deţinuţii îşi pot vinde creaţiile artistice, dar şi ca aceştia să poată executa, contra cost, lucrări în exteriorul penitenciarelor. Despre deschiderea unor buticuri în care să se vândă picturile, sculpturile sau, de ce nu, chiar „lucrările ştiinţifice” pe care le realizează deţinuţii, numai de bine.
Dar, despre munca deţinuţilor în afara ariei de detenţie, pentru ca aceştia să facă un ban, sunt multe de spus. „Sunt dificultăţi în conducerea deţinuţilor până acolo, mijloace de transport şi funcţionari cu statut special care să îi supravegheze”, a afirmat Tudorel Toader, cu privire la munca deţinuţilor în afara spaţiului de detenţie. Ei, iată o primă mare problemă. Pentru ca un deţinut să fie scos la muncă, este nevoie de o maşină specială, care să îl transporte, dar şi de doi angajaţi ai penitenciarului, care să îi asigure paza. Adică, se fac cheltuieli, din bugetul de stat, care se adaugă banilor cheltuiţi pentru întreţinerea persoanei private de libertate, cheltuieli care sunt mult mai mari decât în cazul unui bolnav internat în spital, care a contribuit ani la rând la buget. Asta în condiţiile în care angajaţii din penitenciare tocmai ameninţă cu protestele, nemulţumiţi că sunt obligaţi să facă zeci de ore suplimentare care nu le sunt plătite.
O altă problemă este legată de faptul că oamenii de afaceri ar putea angaja un proaspăt absolvent, pe care să îl plătească, ca şi pe deţinut de altfel, cu salariul minim pe economie, absolvent care nu are trei mese pe zi şi asigurare medicală.
Aşadar, ministrul Justiţiei ar trebui să rezolve, în primul rând, problema angajaţilor din penitenciare, iar apoi să se ocupe de o lege care să îi oblige pe deţinuţi să îşi câştige cele trei mese pe zi şi asigurările medicale, nu să „realizeze şi ei un câştig”.
