Miercuri, guvernul Tudose a dat o ordonanţă prin care a introdus în nomenclatorul de meserii activitatea de tele-muncă. Conform actului normativ, asta înseamnă că "pentru angajator, se vor reduce costurile cu închirierea spaţiilor, utilităţile, consumul de carburant şi parcul auto. În ceea ce-l priveşte pe salariat, acesta va elimina consumul de bani şi de timp cu deplasarea de la şi până la sediul angajatorului, va avea libertatea alegerii locului de muncă şi valorificării timpului de lucru, optimizându-şi, astfel, raportul între viaţa profesională şi cea personală".
Eh, şi de aici a ieşit o întreagă tevatură, pentru că toţi patronii de studiouri de videochat au crezut că se legalizează, astfel, activitatea pe care o desfăşoară şi că domnişoarele pe care le angajează vor putea fi înregimentate măcar cu denumirea de "tele-muncitoare". Numai că... surpriză! La câteva ore după ce guvernul a anunţat introducerea activităţii în nomenclator şi cei cu videochatul (pentru cei care nu ştiu, asta înseamnă că nişte domnişoare sau nişte băieţi se dezbracă în faţa calculatorului şi vorbesc cu dumneavoastră, iar dumneavoastră plătiţi pentru asta) îşi frecau mâinile de bucurie, a ieşit Olguţa Vasilescu la televiziuni şi le-a dat cu tastaturile peste degete. Deh, comparaţia mi se pare potrivită! „Îmi pare rău ca stric distracţia multora, dar prin tele-muncă nu se reglementează videochatul, care rămâne tot în afara legii", a anunţat ministrul muncii.
Păi cum, doamna ministru, să fie în afara legii? Că numai eu m-am săturat de câte anunţuri cu "singurul studio de videochat complet legal" am văzut în ultimii doi ani. Cum să fie în afara legii? Adică fetele alea nu sunt angajate ca videochatiste? Dar ca ce? Prestatoare de servicii? Agenţi de vânzări? Contabili? Secretare? Ceva miroase ciudat aici. Pentru că dacă activitatea de videochat este ilegală, cum de nu se sesizează nimeni în privinţa anunţurilor care laudă "singurele studiouri de videchat LEGALE"? Întreb pentru un prieten...
