Nu trebuie să ai Mercedes cu şofer ca să deţii obligatoriu şi demnitate! Umiliţi de cozile lungi de odinioară, de propaganda mujicilor ajunşi tovarăşi, continuând cu braşoavele postdecembriste despre respect, egalitatea de şanse şi euopenitatea noastră, uite că a trebuit să vină pe la noi un cipriot sincer ca să auzim cam ce gândesc cu adevărat despre noi tot felul de potentaţi care ne fură şi ne dau speranţe. Scandalul a ajuns până la Guvern, care nu putea lăsa pe altul să înjure în locul său!
Cipriotul Dimitriou Antreas, administrator al unei croitorii în comuna prahoveană Păuleşti, îşi înjura birjăreşte angajaţii, inclusiv femei, care "au pretenţia" să fie plătiţi ca-n UE pentru o prestaţie românească. Dar noi ne-am obişnuit deja cu femei călcate-n picioare de soţii iubitori, copii mici înjuraţi şi bătuţi măr în "procesul educaţional", cu înjurăturile demenţilor pe stradă. Pe vremuri, bătaia era una dintre pedepsele din Armată. Şi eu am apucat bătaia la palmă în şcoală, se spunea chiar că "Bătaia e ruptă din Rai".
Descleiaţi şi descheiaţi, câţiva români n-au fost primiţi la Mărăşeşti, la Comemorare. "Nu se puteau încheia?" - comenta cineva la tv. Dar nici o secundă nu i-a trecut cuiva prin tărtăcuţă că e o mojicie să te duci la o comemorare aşa înaltă cu burdihanul la vedere (Şi ce mai privelişte! Chiar şi pentru atât, m-aş fi încheiat pân' la gât!). Au murit, mânaţi sau voluntari în război, 33.000 de români, cum să să mergem în şlapi sau în pantaloni scurţi la comemorare?!
Pe vremea LOR, era ruşinos să te vadă careva în cămaşă! Doar în zăpuşeala luptei au atacat în cămaşă. Pe-o căldură cumplită din perioada interbelică, abia s-a admis ca în vagoanele CFR sufocante bărbaţii să poată sta fără cravată, descheiaţi la gât. Dar, bineînţeles, nu fără vestă! Iar vardistul cotonogea pe oricine încerca să vină din mahalele spre centrul oraşului neras, cu pantofi nevăxuiţi şi, Doamne-fereşte, oricât de sărac, fără pălărie! Alte vremuri, altă morală, altă educaţie. Au murit educatorii educatorilor! Mujicii ajunşi la putere ne-au învăţat să ne dezvăţăm. Şi cum să mimăm: dezgoliţii veneau la Mausoleu pentru că îi "recrutase" primarul, să fie la număr, nu la umăr!
