Se anunţă proteste, iar odată cu ele se reaprind, în sfera virtuală, discuţiile despre (in)utilitatea ieşitului în stradă. Constat că, pe zi ce trece, îmi scade toleranţă faţă de oamenii cu care sunt de-o vârstă şi care se bat cu pumnul în piept că pe ei nu-i interesează nici politica, nici anticorupţia, nici guvernarea ţării ăsteia, nici protestele şi nici măcar votul. Şi nu îmi mai convine deloc să fiu de-o generaţie cu oameni care chiar nu reuşesc să înţeleagă că o Justiţie slabă – pentru că, în principal, în favoarea independenţei ei se va protesta, zilele astea – îmbolnăveşte toate celelalte sisteme.
E la mintea cocoşului că într-un stat cu o justiţie aservită politic, tu, politruc guvernant fiind, poţi face mai mult rău (dacă eşti în tabăra potrivită) şi poţi fura mai mult din banul public. Şi poţi fura inclusiv din sistemele care ne sunt vitale, cum ar fi cel sanitar. Poate că pe toţi aceia pe care nu-i interesează deloc potenţiala înmuiere a puterii Justiţiei, i-ar impresiona mai mult o seamă de argumente care ţin de Sănătatea românească, cea atât de coruptă şi de şubredă.
Să nu uităm că morţile de la Colectiv n-au fost cauzate de foc, ci de corupţie. Unor oameni li s-a permis, atunci, să nu-şi facă treaba şi asta a dus la moartea multor tineri. Să ne amintim că am avut cazuri de medici celebri care, chiar sub ochii celor care ar fi trebuit să le monitorizeze activitatea profesională, făceau experimente ilegale pe copii. Şi acolo tot despre corupţie fusese vorba. Să le păstrăm o amintire vie, de pe vremea când erau în funcţii, Securenilor care le umpluseră pe alde „Vrăbi” de bijuterii cumpărate din bani publici, care ar fi putut fi folosiţi în interesul bolnavilor. Să înţelegem odată că atât penuria de resurse din sistemul sanitar cât şi parte din migraţia specialiştilor sunt tot efecte ale acelei corupţii înrădăcinate de zeci de ani în sistem, împotriva căreia nu se poate lupta decât cu o Justiţie independentă. Ţine de instinctul nostru firesc de supravieţuire să vrem să luptăm împotriva acestei corupţii, înainte să ne vină ea de hac.
