Aţi observat că, atunci când sunaţi la vreo companie, aproape oricare ar fi ea, e din ce în ce mai greu să vorbeşti cu un om... adevărat, în carne şi oase? Cu un om cu care să porţi un dialog normal, care să răspundă la nelămuririle pe care le ai, nu cu o "roboată băgăcioasă" cu care să "dansezi" minute întregi de la tasta unu până la tasta nouă şi înapoi, până te dumireşti ce ai de făcut. Trăim în era comunicării pe toate canalele posibile şi cât mai rapide cu putinţă, dar exact comunicarea lipseşte de foarte multe ori. Ok, în multe cazuri, această digitalizare a relaţiilor cu publicul este bună. Te îndrumă, din tastă în tastă, până acolo unde trebuie să ajungi. Mai greşeşti din când în când, se mai întâmplă să apeşi aiurea, dar întotdeauna există o "tastă 9" cu care te poţi întoarce la meniul anterior.
Dar ce te faci când problema pe care o ai iese din tiparele prestabilite ale companiei respective şi nicio tastă nu ţi-o poate rezolva? Dacă, de exemplu, un furnizor de utilităţi îţi taie utilitatea respectivă chiar dacă eşti cu facturile plătite la zi? Este cazul real al unei gălăţence care, după zile întregi de "luptă cu roboţii", a reuşit să prindă la capătul celălalt al firului un om adevărat. Şi nu o dată, ci de patru ori! Că gălăţeanca noastră a primit de fiecare dată alt răspuns, asta e deja altă problemă, care ţine de fanteziile financiare ale companiei respective, nu de problema noastră cu roboţii.
Ai zice că noi, ziariştii, suntem oarecum privilegiaţi, pentru că, atunci când meseria ne impune să sunăm la o companie de utilităţi, putem suna pe număr direct. Nu-i chiar aşa, pentru că şi relaţiile cu presa au ajuns la alt nivel. Chiar dacă o astfel de companie are sediu şi la Galaţi, cu tot cu director, cu secretariat şi cu birou de PR, noile cutume cer ca orice răspuns al Galaţiului să fie văzut şi aprobat de cei de la sediul central, din Bucureşti, Ploieşti sau de pe unde o mai fi el. Nu dăm nume dar - şi aici exagerăm puţin, însă numai în spiritul articolului de faţă - s-a ajuns la situaţia ridicolă ca noi să aşteptăm ca Bucureştiul să ne confirme, cu ştampilă, semnătură şi număr de înregistrare, după trei-patru ore sau uneori chiar a doua zi, că la Galaţi, de exemplu, plouă, ceea ce putem vedea şi noi cu ochii noştri. În vreme ce, din punct de vedere administrativ, regionalizarea şi descentralizarea sunt văzute ca "raiul pe pământ", companiile fac exact pe dos. Şi uite-aşa, până dai de un om adevărat la capătul celălalt al firului, ajungi să te... mănânce roboţii.
