Populaţia judeţului Galaţi se află în scădere constantă. Lipsa locurilor de muncă, a investiţiilor notabile, precum şi a unor politici care să încurajeze măcar natalitatea ţin judeţul nostru într-un soi de izolare din care iese tot mai slăbit, de la an la an. În acest ritm, în decurs de doar câţiva ani, căderea liberă în care se află acum Galaţiul ar putea să devină ireversibilă.
Pe de o parte, mii de tineri gălăţeni părăsesc în continuare ţara, în fiecare an, mulţi dintre ei cu gândul de a se stabili definitiv sau măcar pe termen nedefinit în ţările de adopţie. Pierdem astfel pe două planuri: mai întâi, tinerii care emigrează şi îşi întemeiază familii în afara ţării înseamnă o adâncire a crizei demografice cu care România se confruntă de ani buni; în al doilea rând, sistemul public autohton este văduvit de taxele şi impozitele pe care aceşti tineri le-ar fi putut plăti în ţară, în calitate de contribuabili. Astfel, sistemul de pensii şi cel sanitar sunt afectate direct. În urma tinerilor plecaţi rămân părinţii, mulţi dintre ei pensionari şi suferinzi de boli cronice. Cu alte cuvinte, presiunea pusă pe sistemele sociale este în creştere, în timp ce contribuţiile către aceste sisteme sunt în scădere.
Apoi, este important să amintim şi migrația internă. Alte câteva mii de tineri din județul Galați aleg să rămână în ţară, unde se orientează însă spre judeţele care stau mai bine din punct de vedere economic. Aici, Galaţiul este unul dintre principalii pierzători din România, alături de Vaslui, Brăila şi Teleorman. Se conturează astfel un fel de polarizare a judeţelor: cele câştigătoare, prin mizarea pe dezvoltarea economică, pe cea industrială şi pe facultăţile performante, şi cele multe pierzătoare, parte parcă a unei Românii înapoiate, în cadrul cărora Galaţiul este cap de afiş.
În ciuda faptului că totul pare asemenea unei bombe demografice cu ceas, niciun politician nu pare să audă ticăitul. Astfel, printre multele măsuri fiscale anunţate recent de Guvern, nu se numără nici măcar una care ar putea duce la creşterea natalităţii. În acest ritm, avem toate şansele să ne transformăm într-un azil, mai degrabă mai devreme decât mai târziu.
