Dacă pot să mai stau (poem de grabă)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plec

unde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,

unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,

să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!

Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să văd

pasul tău genuin în/spre marginea mea,

în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,

cu icoană de lemn şi lumină de stea!

Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult...

nu se vede nimic... nu s-aude nimic...

poate-s orb, poate-s surd... poate nu m-ai uitat

ca pe-o frunză, de mult, ofilită-ntr-un plic!

Încă ştiu să mai spun: doamnă floare-de-colţ,

încă sunt ce mai sunt, încă nu-s celălalt...

dacă pot să nu plec, mă grăbesc să mai stau

lângă sufletul tău luminos şi înalt!

Citit 9122 ori Ultima modificare Marți, 05 Mai 2020 21:34

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.