Nichita Stănescu, poet, scriitor și eseist, s-a născut pe 31 martie 1933, la Ploiești.
A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.
Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neomodernismului românesc din anii 1960-1970, fiind considerat de către unii critici literari prestigioși, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.
În 1980, a fost propus pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, fiind nominalizat alături de nume mari, ca: Max Frisch, Jorge Luis Borges, Leopold Sedar Senghorn, laureatul acelei ediţii fiind, însă, poetul grec Odysseas Elytis. Nichita Stănescu a fost laureat al Premiului Herder.
Dintre volumele sale, amintim: ”Sensul iubirii”, ”O viziune a sentimentelor”, ”Dreptul la timp”, ”11 elegii”, ”Roșu vertical”, ”Alfa”, ”Oul și sfera”, ”Necuvintele”, ”Un pământ numit România”, ”În dulcele stil clasic” etc.
A încetat din viață pe 13 decembrie 1983, la București.
(diferite surse)
