Elevii clasei a VI-a B de la Şcoala Gimnazială Nr. 29, sub îndrumarea învăţătoarei lor Simona Avram, au pritocit timp de o lună daruri de suflet pentru copiii ucraineni. O jucărie cumpărată de-a gata poate n-ar fi fost mare lucru, pentru că n-ar fi avut în spate o poveste. Povestea copiilor care, într-o dimineaţă, au decis împreună că vor să facă ei ceva cu puterile lor, pentru a putea risipi măcar pentru o clipă grijile şi întristarea copiilor copleşiţi de fuga din faţa războiului.
Timp de o lună au migălit cu drag o grămadă de jucării, una mai simpatică decât cealaltă, fiecare fiind numai bună de pus pe rana sufletelor.
"Văzând situația din Ucraina, am hotărât numaidecât să le redăm copiilor refugiați zâmbetul pe buze, chiar și pentru câteva momente. Am început cu o simplă idee care a prins contur. La început a fost mai greu. Să mânuim acul şi ața s-a dovedit a fi o adevărată provocare. Încet-încet, ne-am apropiat de sfârșit şi ne-am gândit: "Oare nu am putea fi ajutoarele Iepurașului de Paște?". Până la urmă, așa a fost. Cu jucăriile gata, am hotărât să le îndulcim încă puțin bucuria. Cu dulciuri! Această zi a fost cea în care am realizat că putem şi noi, copiii, să facem ceva. Putem schimba tristeţea altor copii într-o bucurie", povesteşte eleva Diana Vartolomei despre cum s-a desfăşurat proiectul lor de suflet.
Jucăriile şi dulciurile au fost dăruite copiilor de la centrul refugiaţilor ucraineni de la blocul M11. Şi parcă mai mult decât ochişorii haioşi din nasturi şi zâmbetele de pâslă au contat inimile elevilor de clasa a IV-a pe care copiii ucraineni le-au simţit bătând pentru ei.
"Era o zi ca toate celelalte, când eu și colegii mei am decis să fim iepurașii de Paște pentru copiii ucraineni. În numai o lună am reușit să terminăm de confecționat jucăriile, organizându-ne singuri. Am trăit un sentiment pe care nici nu pot să-l explic, dar știu că nu-l voi uita niciodată", încearcă şi Aime Zaharia să explice cât de important a fost proiectul pentru ei.
Alături le-au fost, din umbră, părinţii şi doamna învăţătoare. "Fapte mărunte, bucurii enorme! Copiii noștri au dat dovadă de solidaritate, empatie și dragoste. Au împărtăşit momente minunate împreună cu copiii ucraineni. Este important să ne implicăm, întinzând o mână de ajutor", spune şi Maria Vartolomei, mama unuia dintre elevii clasei a IV-a B.
Eric Pocora este cel care a recunoscut că pentru el totul a fost o lecţie eficientă de viaţă: "Mereu când auzeam că este mai frumos să dăruiești decât să primești, mă gândeam că se spune aşa ca să învețe copiii să dăruiască. Dar astăzi, aici, am aflat cât este de adevărat acest lucru".
