ULTIMA ÎMBRĂȚIȘARE (cod violet de vreme rea)

ULTIMA ÎMBRĂȚIȘARE (cod violet de vreme rea)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"

Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă -

parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă,

parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine,

parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine,

zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare,

parcă nu mai pot să urce/ şi pot numai să coboare!

Şi chiar cred că nu ştiu cine/ se încumetă-n dogoare -

oare ce durere-ndeamnă/ ceşti paşi singuri pe cărare? -

se apropie, s-aude,/ o aud tot mai aproape,

dinspre margine, spre margini,/ prin ţărână şi hârtoape,

dinspre ce-o fi fost să fie,/ înspre ce va fi să poată

fi, cumva, dacă nu-ncepe/ cel mai sigur niciodată!

Caut încotro s-aude,/ dincotro m-aştept s-apară -

şi o văd... şi mă cutremur.../ e bătrână, singulară,

duce cumpănă-ntr-o mână,/ ciutură-n cealaltă mână,

se opreşte... vrea să plece.../ şi o rog să mai rămână.

deschid poarta, deschid uşa.../ şi-o îmbrăţişez degrabă:

e-o fântână părăsită.../ vrea să-i dau un strop de apă!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2816 ori Ultima modificare Joi, 17 Octombrie 2024 13:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.