Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CĂRAREA în/spre DUMNEZEU (vecernie)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CĂRAREA în/spre DUMNEZEU (vecernie)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,

blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –

şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescut

pentr-un mărunt necunoscut,

arătătoare de la nord până la sud!

Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,

ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –

şi te-ai nălţat şi stai mereu

deasupra sufletului meu

şi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!

A fost frumos, tulburător...şi ce frumos

tu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos –

aşa o fi, nimic de zis,

să-ţi fie scris, să-mi fie scris:

să străluceşti numai la geamul meu închis!

Încet-încet, încep să cred c-a început

să-mi fie timpul rău şi orb şi surdomut –

oricum şi-oricât ar fi de greu,

tu eşti în veacuri Supra/Eu

şi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!

 

Citit 707 ori Ultima modificare Vineri, 22 August 2025 15:35

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro