* Este educatoare la o unitate particulară, iar nota a obţinut-o pe cunoştinţele acumulate în decursul anilor de şcoală * Cum anul acesta a fost numită directoarea instituţiei şi-a propus să-i uimească pe toţi cu reforma pe care o va face în învăţământul preprimar
Cum destul de puţine cadre didactice au reuşit să promoveze anul acesta definitivatul, ne-am interesat ce fel de oameni sunt cele două cadre didactice care au reuşit să obţină note maxime la acest examen destul de serios.
Una dintre ele este Irina Berariu – educatoare la o grădiniţă privată. Arată ca şi cum ieri ar fi ieşit de pe băncile liceului, dar mă surprinde spunându-mi că este deja mama a două fetiţe şi are 26 de ani.
„Întotdeauna reuşesc ceea ce-mi pun în gând”
A început liceul pedagogic la Galaţi, dar l-a finalizat la Bucureşti, unde s-a mutat împreună cu părinţii. După finalizare a făcut câteva luni de facultate la specializarea franceză – japoneză, dar a renunţat pentru că a născut-o pe prima fetiţă şi a vrut să se dedice creşterii ei.
„M-am căsătorit imediat după majorat. Pe soţul meu, care este mai mare cu zece ani decât mine, îl iubesc din copilărie, de pe la 12 ani. Mi-am spus mereu că el va fi cel care mă va cere de soţie şi am avut surpriza să mă caute imediat după ce am împlinit 18 ani şi să întemeiem o familie. Aşa am început să mă obişnuiesc cu ideea că întotdeauna reuşesc ceea ce-mi pun în gând”, ne mărturiseşte educatoarea de zece.
„Îmi place şcoala pe viaţă”
După ce prima fetiţă a împlinit un an s-a reînscris la facultate, tot la Bucureşti, la învăţământ cu frecvenţă redusă, la specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar. Apoi a terminat şi un master. S-a întors în Galaţi, iar după ce a luat titularizarea a avut de ales între un post la stat şi unul la privat. L-a ales pe cel privat, pentru că lumea grădiniţelor particulare îi era cunoscută, ea însăşi având copilul înscris la o astfel de instituţie. „Deşi sunt aceiaşi bani, la grădiniţele private, chiar dacă urmezi aceeaşi programă, sunt mult mai multe posibilităţi să dezvolţi idei proprii. Din această toamnă, administratora grădiniţei mi-a propus să fiu managerul ei. Am avut copilul la o grădiniţă nemaipomenită la Braşov şi mi-am propus să fac şi eu ceva asemănător. Aveam acolo o academie a părinţilor, la care erau invitaţi specialişti în diverse probleme pentru a ne învăţa tot felul de lucruri. Voi revoluţiona grădiniţa, am multe idei şi ştiu că voi reuşi, am să vă invit să vedeţi”, spune sigură pe ea. Mărturiseşte că i-a plăcut enorm să meargă la şcoală. Şi, cum nu putea să rămână în bancă pentru tot restul vieţii, a ales să lucreze în învăţământ. „Îmi place şcoala pe viaţă”, afirmă ea. Iubeşte foarte mult copiii, reuşeşte foarte uşor să comunice cu ei, să-i înţeleagă, iar ei devin repede foarte cooperanţi, pentru că îi tratează cu respect. Recunoaşte că salariile sunt foarte mici, dar pentru ea nu e o problemă, soţul ei fiind cel care aduce suficienţi bani în casă. În plus, îi displace să facă teancuri de hârţogăraie, „pe care şi aşa nu se uită nimeni, dar îţi mănâncă timp preţios”.
Crede că nu există o reţetă pentru dascălul ideal: „Trebuie să-i placă ceea ce face, să aibă răbdare şi să-şi dorească mult pentru el, ca să aibă de unde oferi celorlalţi”, spune ea.
Zece la definitivat cu trei zile de recapitulare
Pentru susţinerea definitivatului nu s-a pregătit în mod special, a contat însă faptul că din copilărie a tratat şcoala cu seriozitate, iar cunoştinţele s-au sedimentat în timp. „Cu trei zile înainte de definitivat, m-am uitat pe materia din programă. În seara dinaintea examenului, am respirat adânc şi mi-am spus că voi lua zece la examen. Cum altfel? Să fac eseuri la literatură am învăţat încă din liceu, cu doamna profesoară Nicoleta Crânganu. În rest, a fost materia de la licenţă şi de la titularizare”, spune, fără emfază.
