Hai să căutăm...(prin ladă).../ rochii şi scrisori de-atunci...
şi să auzim (în rochii)/ ce (!) mireasmă de sulfină,
şi-n scrisori (ne/vinovate)/ ce (!) păcat care declină
strigător tăcerea noastră/ cea de tot...spre/zece munci!...
Ce adâncă-i amăgirea/ unui strigăt spre înalt
când i-auzi (dezamăgirii)/ fâlfâitul mai aproape...
mai aproape decât ştie/ Ne/Murirea că-i încape
n-ochi triumful ne/răbdării/ cu-n plâns rece şi-unul cald!
Ce înaltă-i resemnarea/ unui strigăt spre adânc
şi trecut prin câte ceruri/ au fost scrise ca să fie
loc de strecurat Morgana/ şi a Cincea Simfonie
când Nimic (ne)-azvârle totul/ să mănânci şi să mănânc!
Hai să stăm ne/drepţi în ladă,/ printre rochii veştejite
şi scrisori prinse-n cerneluri/ de ochi drept şi de ochi stâng..
(nopţi şi zile, braţe-n braţe,/ se tot strâng şi se tot strâng)...
hai să-nchidem şi să batem,/ poate (nu) se va deschide!