Cu gânduri vehemente prin secară,
refuz ascunsul, mă dezleg de sine,
încununez idei despre afară...
dezamăgirea?... cred că-mi face bine!...
Supremă, câte-o splendidă neghină
îmi spune tot despre părerea noastră:
dăm peste gard lumina para/fină
şi dăm cu flit muşcata din fereastră!
Ici-colo, câte-un mac fără simbrie
se face alb sau roşu de plăcere
că va s-ajungă simplu... (sine die?)...
motiv de ură sau de revedere!...
Pun pe oprit idei despre afară,
accept ascunsul şi mă leg de sine...
cu gânduri cuibărite prin secară,
dezamăgirea?... cred că-mi face bine!
