- Sunteţi directorul unui colegiu considerat cel mai bun din Galaţi. Este o misiune grea sau uşoară? De ce?
- Nu este o misiune deloc uşoară. Mi s-a propus să fiu director în 1987, la patru ani după ce venisem la acest liceu. Prima reacţie a fost să refuz, dar totuşi, la insistenţele domnului profesor Emil Dumitrescu, la vârsta de 37 de ani am devenit directorul-adjunct al unei instituţii unde aveam colegi de cancelarie numai profesori iluştri. În 1989, când în majoritatea unităţilor directorii au fost schimbaţi, eu am fost reales adjunct, prin vot secret. Acum este mai complicat. S-au schimbat oamenii. Mai mult de jumătate dintre colegi sunt între 35 şi 45 de ani şi le-aş reproşa, doar unora dintre ei, lipsa de implicare. Găsesc că acest lucru este pe undeva justificat. Înainte de '89, salariile erau mult mai mari, iar acum sunt foarte mici. Totuşi, eu cred că în această carieră vii să faci apostolat. Sunt oameni ca domnul Ursu, doamna Chiţa Popovici, doamna Ioniţă şi alţi profesori din generaţia lor pentru care a fi profesor era un mod de viaţă. Veneau şi sâmbetele şi duminicile la şcoală pentru a-i pregăti pe elevi pentru olimpiade. Sunt şi acum astfel de profesori, dar foarte puţini. Mulţi văd altfel lucrurile.
- Se spune că ISJ este o rampă de lansare pentru profesorii care vin la CNVA. Cât adevăr este în această afirmaţie?
- E adevărat. CNVA era supranumit, încă dinainte de ’89, „Cimitirul elefanţilor”. Până la urmă, e ceva firesc: un inspector de specialitate ar trebui să fie unul dintre cei mai buni la disciplina respectivă. În plus, atunci când apar vacantări de posturi, inspectorii de specialitate află primii. Sunt şi inspectori care şi-au dorit să vină aici şi nu s-a putut. Cred că, de regulă, au ajuns oameni profesionişti.
- Care sunt lucrurile care fac din CNVA un liceu de elită?
- Există trei componente. În primul rând, echipa de profesori este cea care dă nota distinctivă pentru o instituţie. Apoi, elevii de la noi sunt de o calitate aparte, pentru că selecţia este destul de drastică în fiecare an. Elevii sunt un punct foarte important, pot fi profesori foarte buni, dar dacă nu au elevi buni, predică în pustiu. Al treilea aspect este baza materială, care trebuie să fie la anumite standarde. La momentul actual, liceul începe să recupereze din decalajul la care a fost supus de autorităţi.
- Ce planuri aveţi în 2014 în privinţa dotărilor şi a procesului de învăţământ?
- Vom finaliza lucrărilor de înlocuire a tâmplăriei şi de refacere a faţadei, care cred că vor schimba radical înfăţişarea liceului. Ieri am încercat să mai fac nişte demersuri la Primărie, pentru că în interior sunt tencuieli coşcovite, vopsea căzută. Arată ca o şcoală săracă. În perioada când s-a făcut consolidarea au fost nişte probleme. A fost licitaţie internaţională, iar lucrările a fost subcontractate ulterior. Iar fondurile au fost folosite ineficient. Firma lucra cu oameni eliberaţi din penitenciar, care nu prea ştiau meserie, însă puteau fi plătiţi mai puţin. Treaba nu a fost făcută temeinic la finisaje. Aşa că mi s-au promis nişte fonduri pentru rezolvarea acestor probleme. Acum există totuşi o implicare din partea Primăriei, pe care n-am simţit-o în alţi ani. Deşi colegiul nostru este de elită, când s-a pus problema sprijinului financiar, am obţinut promisiuni, dar fonduri nu.
În ceea ce priveşte procesul de învăţământ, aş vrea să introduc o grupă de bilingv germană, pentru că este nevoie de forţă de muncă în Germania. La clasa a V-a B, am câştigat un proiect şi am primit aparatură pentru învăţat fizica în germană. Profesorii Onuţ Atanasiu şi Roxana Gogoaşă predau această disciplină în tandem, fără să fie plătiţi. La olimpiade, anul acesta, CNVA îşi va păstra supremaţia şi va da, cam ca în fiecare an, 75 la sută dintre loturile pentru fazele naţionale.
- Există o problemă generală la licee: absenteismul. Cum a afectat acest fenomen CNVA? Ştiu ca există o clasă care anul trecut unde s-au adunat 1.000 de absenţe, adică 300 pe cap de elev.
- Avem şi aşa ceva. Cele mai multe dintre ele sunt motivate. Dar se ştie că certificatele medicale se obţin cu uşurinţă. Motivele pentru care elevii lipsesc sunt variate. Avem şi chiulangii, dar sunt mai puţini, doi-trei la fiecare clasă. Mai apare însă şi un fenomen de supraîncărcare, pentru că au nişte lucruri de pregătit, o lucrare, o teză. Mai ales la gimnaziu, pentru că ştiu că notele contează la admitere, stau acasă şi se pregătesc. Mai sunt cei care se pregătesc pentru concursuri şi atestate sau pentru olimpiade. În plus, e o presiune prea mare pe elevul din ziua de astăzi. Sunt prea multe discipline, prea multe cerinţe, prea mult li se cere la fiecare disciplină şi în direcţii divergente. Mi-ar fi greu să fiu elev acum, mai ales la CNVA. Ar trebui găsită o modalitate de a reduce din numărul mare de solicitări.
Oi negre sunt peste tot. Am avut şi situaţia neplăcută când, la un restaurant unde intrarea este 30 de lei, elevii noştri s-au cinstit de Sfântul Andrei. Am găsit nişte poze pe Facebook, le-am scos şi le-am afişat prin cancelarie să-i vadă toţi profesorii. Până la urmă, în regulamentul şcolar scrie că este interzis consumul de alcool, nu spune că cei majori au voie. La fel şi cu ţigările. Dar aici şi părinţii sunt vinovaţi, pentru că le dau bani de ţigări şi le permit să fumeze.
- Ce părere aveţi despre fondul clasei? Se poate face învăţământ de elită fără sprijinul părinţilor?
- Inclusiv în SUA, părinţii fac diverse donaţii pentru şcoli. Părinţii sprijină şcoala peste tot în lume. Şi noi avem nevoie de sprijinul lor. De exemplu, gardul liceului l-am făcut cu ajutorul unui părinte care lucra la LTG. La noi, prin lege, Învăţământul ar trebui să primească 6 la sută din PIB. Şi nu s-a dat niciodată. Politicienii susţin că educaţia este prioritate naţională, dar nu şi când se pune problema să aloce fonduri. De aceea, nu se poate fără sprijinul părinţilor. Noi am cerut însă cu măsură. La noi, costurile au fost printre cele mai mici. Părinţii completează un formular de donaţii benevole. Orientativ, suma a fost de 30 de lei pe semestru. Nu i-am obligat, însă, pe cei care nu au dorit să dea. Sunt şi alţii care au dat mai mult. Deşi se spune că suntem un liceu de fiţe, realitatea este alta. Avem mulţi elevi din familii fără prea mari posibilităţi materiale. În plus, banii colectaţi au fost cheltuiţi în mare parte pe elevii performanţi. Le-am dat elevilor care au plecat la olimpiadele naţionale câte un premiu de 100 de lei. Celor care s-au întors cu premii şi menţiuni le-am mai dat nişte bani, pentru a-i stimula. Apoi, la clasele de informatică n-am avut niciodată fonduri pentru calculatoare. Calculatoarele utilizate excesiv şi uzate moral trebuie înlocuite. Toate aceste cheltuieli sunt justificate şi aprobate de comitetul de părinţi pe şcoală.
Cine este Vasile Ciuchină
Profesorul Vasile Ciuchină (absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, şef de promoţie) este directorul Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” şi a fost director adjunct al acestei instituţii între 1987-1993 şi 2006-2008. S-a titularizat în 1974 la Energetic, iar la CNVA s-a transferat în 1983. În perioada iulie 2006 - octombrie 2008 a fost inspector general al ISJ Galaţi, funcţie pe care a deţinut-o şi între anii 1998-2001. Pe lângă articole tipărite în revista de specialitate „Evrika”, Vasile Ciuchină este autor şi coautor al mai multor cărţi. De asemenea, se laudă cu peste 40 de premii şi menţiuni obţinute de elevii săi la olimpiada naţională de fizică.
