Andrada Ciorici şi Robert Râclea sunt două firi diferite, aproape ca de la cer la pământ. Cu toate acestea, au două lucruri în comun: ambiţia şi puterea de muncă. Se pare că aceste două calităţi sunt tocmai ceea ce caută profesorii din comisiile de admitere de la două universităţi de top din Londra. Andrada se poate considera deja studentă la University College, la specializarea Economie statistică, în timp ce Robert Râclea va urma din toamnă Chimie medicinală la Imperial College.
Specialistă în investiţii bancare
Andrada te cucereşte din prima, aşezându-se în faţa ta, ca o carte deschisă. Deşi existenţa ei pare împărţită pe mai multe meridiane, ştie exact ce vrea de la viaţă şi cât poate să ceară de la ea însăşi. "Am ales Economie statistică pentru că reprezintă baza unui specialist în investiţii bancare. Asta mi-ar plăcea să fac pentru că este un domeniu foarte palpitant, care-mi oferă zilnic alte şi alte provocări. Sunt o fire care se plictiseşte repede, aşa că nu m-aş putea acomoda într-o meserie care presupune rutină", spune ea, aproape fără să respire.
La University College London selecţia se face doar după eseul personal şi scrisoarea de recomandare. "I-am impresionat cu rezultatele mele din diverse domenii. De la poezie, la premii în competiţii de matematică, practică făcută la bănci şi la Camera de Comerţ. A contat faptul că am de la 16 ani carte de muncă, lucrez pentru un ziar şi scriu săptămânal două articole pentru tineri. Dar şi faptul că îmi meditez colegii mai mici la matematică", vin explicaţiile tinerei.
Bancher sau profesor
A mai contat, desigur, că în clasa a XI-a a terminat cu zece pe linie, la fel ca şi în primul semestru din clasa a XII-a. Când are timp să le facă pe toate? Simplu. A avut noroc de profesori foarte buni, iar ea şi-a educat atenţia astfel încât să înveţe aproape totul din clasă. Într-a IX-a şi a X-a a terminat cu 9,89, respectiv, 9,91. Are teancuri de diplome la concursuri, la diferite discipline: română, matematică, germană, engleză, informatică şi religie.
Nu crede că se va întoarce în România, iar, dacă nu va reuşi o carieră în investiţii bancare, a fi profesoară de matematică i se pare un lucru foarte plăcut. Îi plac copiii, are răbdare să explice şi deţine deja experienţă în domeniu, pentru că se ocupă de doi ani cu meditaţiile la această disciplină.
Se consideră creativă, inteligentă, perspicace, descurcăreaţă şi ambiţioasă. Defectul ei cel mai mare e faptul că e perfecţionistă până la exagerare. E conştientă, însă, că acest lucru se poate transforma, cu timpul, într-o calitate. Depinde numai de ea.
Descoperitorul unor medicamente miraculoase
Despre Robert Râclea am scris prima dată acum patru ani, când intrase, cu medie maximă la admitere, la CNVA. De atunci, anual, am menţionat cu bucurie diferitele sale izbânzi la olimpiadele de chimie. Iar ocaziile nu au fost puţine. Robert are deja două medalii de aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară Tuymaada din Yakutsk şi două medalii de argint, una la Olimpiada Internaţională de Chimie, iar alta la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori. Nu mai vorbim de medaliile de aur cucerite la nivel naţional, în fiecare an. Sunt rezultate care, neîndoielnic, au contat foarte mult în decizia cadrelor didactice de la Imperial College, atunci când l-au selectat, în urma unui interviu şi a eseului personal, să le fie student.
Cum o cercetare abstractă nu s-ar potrivi cu firea sa practică şi generoasă, a ales să meargă la Chimie medicinală. Visează să se numere printre cei care vor descoperi medicamente miraculoase în industria farmaceutică şi să poată vindeca astfel maladii grave. După terminarea facultăţii, intenţionează să facă masteratul în Anglia sau SUA. Apoi şi-ar dori să se întoarcă în România, iar pentru asta nu aşteaptă cine ştie ce schimbări peste noapte. Speră să fie primit într-un institut de cercetare, care să deţină şi fonduri pentru aşa ceva. Nu simte patriotismul la modul sentimental, ci practic, aşa cum a făcut-o de mai multe ori până acum, când s-a zbătut în rând cu cei mai buni tineri la chimie din lume, pentru a aduce României medalii olimpice. În paralel cu cercetarea, speră că va putea preda chimie la o universitate sau să poată împărtăşi din descoperirile sale studenţilor pasionaţi de această disciplină.
Muzică pentru sufletul său
Deşi te-ai aştepta să aibă acasă un minilaborator de chimie, unde să se joace cu eprubetele, pasiunea sa constantă, de când se ştie, a rămas muzica. Are acasă un mic studio muzical. Două chitare, pian şi instrumente mai simple sau mai complicate de pe mai multe meridiane ale lumii. De regulă, cântă ceea ce compune sau improvizează el. Îi place jazzul. Nu-şi imaginează defel că va face vreodată carieră în muzică. Dar speră, ca pentru sufletul său, să-şi permită să-şi deschidă acasă un studio adevărat, în care să cânte şi să-şi înregistreze interpretările.
