Arta de a preda binele. VOLUNTARIATUL se învaţă cu puţină distracţie

Arta de a preda binele. VOLUNTARIATUL se învaţă cu puţină distracţie
Evaluaţi acest articol
(44 voturi)

Andrei Popescu de la CNVA a participat, în vara aceasta, ca voluntar în două tabere pentru tineri


Pentru comunitatea noastră, voluntariatul rămâne o noţiune mai mult teoretică, pe care unii o bifează, fie de dragul de a fi în rând cu lumea, fie pentru că poate le va folosi cândva la ceva sau pentru că dă bine la CV. Am fost crescuţi, în spirit comunist, să nu ne pese de problemele altuia decât la modul declarativ. De la această etapă, până la momentul când voluntariatul devine parte a convingerilor cuiva e cale lungă şi mult de muncă, pentru că a face bine celorlalţi se învaţă tot prin exerciţiu, oricât ar părea de ciudat.

Din această perspectivă, nu poate decât să ne bucure că, deşi cu paşi mici, încep să se mişte lucrurile şi la noi, începem să învăţăm de la cei care provin din ţări în care cultura voluntariatului este o deja tradiţie.

"Am avut ocazia să-mi montez singur patul"


Andrei Popescu, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", povesteşte că a găsit întâmplător o modalitate de a îmbina utilul cu plăcutul, dar şi de a se familiariza un stil de viaţă potrivit aspiraţiilor sale, participând ca voluntar în diferite tabere.

"Anul trecut, am participat, timp de patru săptămâni, ca voluntar la o tabără de limba engleză, la Bran. Cursurile erau ţinute de vorbitori nativi, iar aceştia aveau nevoie de tineri ca noi care să-i ajute, aşa cum se întâmplă, de fapt, în ţările civilizate. Noi eram cei care păstrau legătura dintre vorbitorii nativi şi restul taberei. În fiecare zi primeam programul, iar noi ne îngrijeam ca acţiunile respective să se poată desfăşura în condiţii bune", mă lămureşte Andrei care era rolul său.

Pentru că ştie foarte bine limba engleză şi s-a dovedit a fi eficient în rezolvarea sarcinilor primite, tânărul a fost invitat şi anul acesta, timp de trei săptămâni, pe acelaşi "post", în tabăra de la Bran. În mod surprinzător, deşi de cele mai multe ori părinţii din ziua de astăzi îi scutesc pe tineri de activităţile gospodăreşti şi practice, în ideea să aibă mai mult timp pentru învăţat, ei chiar simt nevoia să se implice şi să facă aşa ceva.

"Am avut ocazia să-mi montez singur un pat şi, înainte, nici nu-mi trecea prin cap că m-aş putea pricepe la aşa ceva. Am învăţat cum să mă organizez singur, pentru a-i putea organiza pe ceilalţi copii, cum se montează artificiile, cum se umplu buteliile cu gaz la pistoalele cu aer comprimat, pentru că, printre altele, copiii din tabără învăţau să tragă şi la ţintă", face Andrei o listă a noilor îndeletniciri practice care nu mai au secrete pentru el.

O lecţie de istorie şi excursii   


Pentru că a dat de gustul unor asemenea activităţi, Andrei nu a ezitat nicio clipă, atunci când a avut ocazia să meargă, alături de un coleg şi prieten, într-o altă tabără de voluntariat, de data aceasta în Germania, la Usedom, o insulă situată pe laguna Stettinului, în Marea Baltică, chiar la graniţa cu Polonia.

Germania e ţară cu tradiţie în a lucra în folosul comunităţii, prin urmare nemţii se pricep să împacheteze frumos activităţile de voluntariat, astfel încât să poată fi "digerate" uşor de tinerele generaţii. Cu doar 100 şi ceva de euro, Andrei a petrecut două săptămâni în această tabără (al cărei slogan era "Lucrează pentru pace"), învăţând alte lucruri utile, dar şi distrându-se sau plimbându-se, pentru ca, la final, să aibă şi mulţumirea că, undeva, a rămas ceva de pe urma mâinilor sale.  Alături de el au participat tineri din Germania, Ucraina şi Belarus.

"După două zile de acomodare, ni s-a povestit câte ceva despre istoria oraşului, care a fost bombardat odată cu portul, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci au fost ucişi şi civili, iar în cinstea lor există acolo un cimitir, pe care noi l-am restaurat în prima săptămână. Am vopsit crucile maro, iar pe cele albe le-am curăţat şi spălat. Pe lângă aceasta, am făcut foarte multe activităţi în echipă. Am fost două grupuri, unul a organizat o ceremonie de comemorare a victimelor, iar celălalt a organizat petrecerile de seară, cu liste cu muzică, jocuri în echipă, cumpărăturile necesare pentru masă. Noi eram cei care făceau curat în camere, după un program, şi tot noi ajutam la bucătărie şi la servitul mesei. Am mai făcut jocuri de orientare în pădure, dar şi cursuri de limba poloneză. Ca recompensă pentru că ne-am descurcat foarte bine, în a doua săptămână am făcut mai  multe acţiuni distractive şi am fost în multe excursii, chiar şi în Polonia", mai povesteşte Andrei.

Probabil nu orice tânăr ar alege să-şi petreacă vacanţa în acest mod, însă Andrei Popescu mi-a mărturisit că-şi doreşte să devină medic, iar vocaţia de a fi în slujba aproapelui pare s-o fi moştenit din familie, pentru că şi bunicii au avut această profesie. Recunoaşte că a fost încurajat şi de părinţi în alegerea unor asemenea tabere, întrucât se ştie că responsabilitatea, buna organizare şi chiar traiul pe propriile picioare nu se învaţă peste noapte, ci cu linguriţa.

Citit 5974 ori Ultima modificare Vineri, 09 Septembrie 2016 17:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.