sigur că da,
nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă!
nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam,
fiindcă n-am uşă şi geam!
nu-mi bate niciunde, fiindcă nimic n-am!
sunt singur,
adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte!
sigur că da,
mai singur decât o fântână părăsită
şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale
nu poate fi decât un poet fără patrie...
şi – mai mult – nu poate fi decât o patrie fără poet!