An de an, la marile sărbători creştine asistăm la o forfotă de nedescris prin magazinele şi pieţele noastre. De regulă, marile sărbători dau urbei o imagine uşor apocaliptică. Parcă vine sfârşitul lumii şi trebuie să ne găsească cu fel de fel de bunătăţi cu care să ne umplem pântecele…
Contribuie din plan companiile de publicitate, care ne agasează cu fel de fel de produse şi de oferte speciale; pe de altă parte, firmele de turism vin cu oferte de a petrece Crăciunul în fel şi-n chip, numai creştineşte nu.
Niciuna din aceste oferte speciale nu are ceva în comun cu Naşterea Prucului din Betleem. Cele pentru trup ne îngreunează trupul şi mintea, iar Sfinţii Părinţi situează acest păcat - “îmbuibarea pântecelui” - între cele şapte păcate grele.
Sărbătorile creştine trebuie să fie dominate de cumpătare, de dorinţa de a fi în biserică la rugăciune, de a ne arăta bunătatea prin faptele bune pentru aproapele.
“Mai ales în aceste zile e bine să-i ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei bătrâni, dar şi mulţimea copiilor care nu au părinţi sau nu mai au părinţii alături de ei, pentru că sunt plecaţi în străinătate”, ne îndeamnă Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel.
Să ajutăm şi mulţimea copiilor şi tinerilor din familiile sărace, să ajutăm mulţimea copiilor care ar dori să înveţe mai multă carte, dar sunt lipsiţi de mijloace materiale pentru a-şi cumpăra cărţi, rechizite sau pentru a urma o şcoală mai bună.
Să parcurgem sărbătoarea Naşterii Domnului în mod decent, cu mai multă demnitate, mai multă bunătate şi, în acelaşi timp, cu mai multă bucurie acolo unde este întristare, cu mai multă nădejde acolo unde este disperare, cu mai multă comuniune acolo unde este singurătate.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca Pruncul din Betleem, Hristos Domnul, să Se nască duhovniceşte, tainic în sufletele noastre, în casele noastre, dar mai ales în casele şi în sufletele celor întristaţi.
Şi la această sărbătoare, Hristos Domnul ne cheamă să devenim mâinile Lui milostive, arătând celor care sunt întristaţi dragostea noastră frăţească şi ajutorul nostru frăţesc spre slava Sfintei Treimi şi spre a noastră mântuire”.
Cum vine frumoasa sărbătoare, să nu uităm să fim creştini, să un uităm că “nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).
Să facem celor dragi, celor necăjiţi, daruri simple, simbolice, fără semnificaţie materială, iar masa de Crăciun să fie bogată, în spiritul tradiţiei, dar fără să exagerăm în privinţa alimentelor şi nici atât în privinţa licorilor bahice.
