ÎNAPOI (mic... tratat de nepăsare)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplare

când am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare,

era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară,

tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară -

n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul care

zicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!!

Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină:

i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vină

cei răi şi mulţi, de prin pustii,/ hulpavi, să strice şi să fure,

să te azvârle la gunoi,/ să pună mâna pe secure

şi să sfărâme ce-ai păzit/ cu frumuseţea ta barbară,

cu timpul sufletului tău,/ din primăvară-n primăvară !!!

Îmi pare rău... vin să te strâng/ din amintiri şi din uitare,

să-ţi vindec rănile, să-ţi dau/ dulceaţă de cireşe-amare,

vin să te mângâi până când/ se-aprinde (iarăşi) luna plină

şi lacomii vor lăcrăma/ îngenunchindu-se-n grădină -

ţi-aduc o rochie de bal/ şi de logodnă... cer iertare

şi stau cu tine, ă-hă-hăăă.../ frumoasa mea SPERIETOARE !!!

Citit 8158 ori Ultima modificare Luni, 09 Septembrie 2019 18:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.