Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

La noapte.... [când se suie pe geam suflarea lunii
şi-mi desenează visul cu tine în livadă,
când colţul cu icoană şi cu paingi de pază
coboară din uitare şi umblă să ne vadă
cum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini,
ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutire
în vreme şi în vremuri încremenite-n lungul
şi-n latul unei margini de infinit subţire,

când fluturi mari şi tandri (miri veşnici ai livezii)
dezmiardă clar/obscurul, mirându-l prin zburare
în straşnice zigzaguri (nişte fantome negre,
trimise-n lumea mică, din infinitul mare,
să-nveţe ce înseamnă livadă-n vis şi-n taină,
pian şi violină-n livadă repetentă
la vis, la minunare cu doi)]... fără-ndoială,
am să mă duc la tine să facem o legendă!

(Din colecţia "Poezii rămase tablou")

Citit 2545 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Aprilie 2020 16:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.