* Se surpă Galaţiul? Nuuu, oficial suntem mai stabili ca Himalaya *
Ici-colo cârcotaşii mai arată cu degetul câte un hău căscat peste noapte, câte o bucată de drum surpată, câte un supermarket cu gresia ruptă de alunecarea pământului, dar în rest Galaţiul e mai drept ca plafonul de compensări.
Banala plimbare de pe Faleză a devenit sport extrem. Îndrăgostiţii moderni îşi iau voltă şi sar precum caprele negre peste ţăvoiul tras din necesităţi de reconstrucţie a zonei, chiar prin faţa Zidului.
Doamnele îşi suflecă elegant fusta şi ţopăie demn, domnii ignoră burta şi păşesc peste ruginitura cu diametrul de un metru.
Partea cu adevărat palpitantă vine odată cu vederea Gropii. O întreagă societate de muncitori o populează zilnic – jur că i-am văzut cu ochii mei, doar că mă întreb ce fac ei în Groapă, că progresele apar doar vizavi de extinderea marginilor acesteia.
Aşadar, oamenii o mai sapă, o mai pun la loc, maşinile o ocolesc, turiştii o pozează, tulcenii o salută de peste Dunăre, iar ea, deplină ca Infernul lui Dante, spune povestea unui loc de promenadă, cu Elice, băncuţe, îndrăgostiţi galeşi şi un Galaţi stabil la stânca Gibraltarului.
