* Emoţionantă, ceremonia predării drapelului a smuls lacrimi şi asistenţei, şi temerarului general Viorel Zaharia, comandant până mai ieri al ISU Galaţi *
„Deci este adevărat că şi generalii plâng, câteodată”, a punctat Mihai Capră, ministrul Secretar de Stat din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor momentul de sensibilitate în care generalului Zaharia i s-au umezit ochii, la despărţire, în faţa trupelor pe care le-a comandat timp de un deceniu.
Primul general
În prezenţa general-locotenent Vladimir Secară, inspectorului-şef al Inspectoratului General al Situaţiilor de Urgenţă, a Înalt Preasfinţitului Casian, a inspectorilor-şefi din ţară, a şefilor gălăţeni ai Poliţiei, Jandarmeriei, Poliţiei Transporturi şi a prefectului, generalul Zaharia şi-a salutat pentru ultima oară trupele din postura de comandant.
A fost primul (şi pentru multă vreme singurul) general de la comanda unui inspectorat din ţară, fapt dublat de formidabila energie a unui om decis să câştige toate bătăliile cu focul, cu apa sau cu tragediile de orice fel.
Galaţiul nu uită
Ani la rând, la fiecare incendiu despre care am scris, generalul era acolo, împreună cu oamenii săi. Nu a fost comandant de birou, a fost omul de acţiune, cel care dădea încredere că lucrurile pot fi oricând rezolvate, prin simpla, dar impunătoarea sa prezenţă.
Pe generalul Zaharia îl aşteaptă, începând de ieri, o nouă provocare – viaţa în afara uniformei. La cum îl cunoaştem, nu putem decât să garantăm că pentru dânsul nu vor exista obstacole.
În locul său, şef la Garnizoana de Pompieri de pe strada Mihai Bravu este colonelul Vasile Balaban, cel în faţa căruia pompierii au defilat ieri pentru prima oară.
Gestul predării drapelului a fost şi cel în care asistenta şi-a amintit de fostul comandant înfruntând inundaţii, salvând Tecuciul de la înec sau scoţând biserici din flăcări.
Galaţiul nu uită. Să trăiţi, domnule general!
