Care e diferenţa dintre un om obişnuit şi un erou? Cel mai probabil, disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, chiar şi atunci când şi tu eşti speriat sau poate tocmai atunci
De asta au dat dovadă, printre mulţi alţi salvatori care au încercat să ajute victimele inundaţiilor din judeţul Galaţi, doi prieteni, jandarmul Marian Ene şi poliţistul Andrei Neagu, care, cu sprijinul altor apropiaţi, au făcut, la Slobozia Conachi, diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru multe persoane surprinse de viitura îngrozitoare din noaptea de 13 spre 14 septembrie. Duminică, 22 septembrie, am stat de vorbă cu Marian, abia ieşit din tura de noapte, şi cu Andrei, în curtea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Galaţi, unde ne aşteptau alături de purtătorul de cuvânt al IJJ, căpitanul Cătălin Bădin, sub un soare blând care nu amintea cu nimic de drama prin care încă trec oamenii din 7.000 de gospodării din judeţul Galaţi.
Ambii au familie la Slobozia Conachi, Marian părinţii şi Andrei bunicii, aşa că au fost sunaţi dimineaţa devreme de familie, să le vină în ajutor. S-au urcat în maşini şi au plecat, neştiind ce vor găsi acolo, iar apa, până să ajungă ei în sat, se năpustise deja pe o mulţime de străzi, de practic nu mai puteai ajunge la sinistraţi, mulţi dintre ei vârstnici, bolnavi, care se deplasau greu sau deloc. Văzând dimensiunea dezastrului, nu au stat pe gânduri, intrând în apă să salveze oameni.
"În 15 minute de când a început să plouă, a şi venit apa mare!"
"M-am dus cu doi prieteni de-ai mei, din care unul are casă acolo, dar e pe loc mai înalt, nu a ajuns apa la el, şi cu prietenul de la poliţie, care şi el încerca să ajungă la bunici, în zona unde a ajuns apa mare, foarte mare, până peste brâu. Cum încercam noi să vedem pe unde putem trece, am văzut o doamnă pe un geam care striga că vrea să iasă şi nu poate. De acolo a plecat totul. Am scos-o pe doamna, mai erau doi vecini la casa alăturată, omul era semiparalizat, după care ne-a văzut cineva şi a crezut că suntem trimişi de la Galaţi de oficialităţi. I-am spus că nu, dar a zis omul că are şi el o mătuşă paralizată, care e pe masă şi dacă putem să-i ajutăm. Am plecat pe un alt drum, unde înţelesesem că e apa mai mică, şi am ajuns pe strada Şcolii, unde erau mai multe persoane care aveau pe câte cineva în casă. Tata mi-a spus că a fost diferenţă de 15 minute de când a început să plouă şi până a venit apa mare. Cine a apucat să fugă, a fugit, cine nu, a încercat să se urce pe ceva mai înalt. Cu pompierii, am găsit o familie care se urcaseră la mansardă şi care au zis că, văzând apa că vine, nu s-au mai gândit să fugă, ci să se urce cât mai sus, că poate nu trece apa de etajul doi. Acolo era şi un bătrân care nu se putea deplasa, cu soţia foarte în vârstă, care, când l-am întrebat ce mai vrea să ia din casă, a luat doar sacoşa cu medicamente, că restul nu mai ştia unde sunt, nici acte, nici nimic. O altă doamnă în vârstă stătea de la ora 5,00 pe un gard şi noi am ajuns la ea pe la 10,00, nici pantaloni nu mai avea, că apa a fost atât de puternică, încât i-a smuls hainele de pe ea. Era la capătul puterilor, am luat-o în braţe şi am dat-o peste gard, că poarta nu se putea deschide din cauza apei", curge povestea, din păcate una extrem de reală.
"Noi am încercat să facem ce ar fi făcut orice coleg, în situaţia asta"
Marian şi Andrei, împreună cu prietenii lor, au mai salvat şi animale, în special câini. "Era greu, că oamenii, săracii, spuneau toţi, ba de porc, ba de vacă, ba un cal, dar cu animalele mari era greu, că nu aveai unde să le duci pe uscat, un câine îl iei, îl pui în barcă, îl mai iei în braţe, dar restul..."
Ce au văzut şi ce văd în continuare în zonele afectate le aduce lacrimi în ochi celor doi militari de carieră, ambii taţii câte unei fetiţe de şapte ani. Marian Ene are 42 de ani, este plutonier adjutant în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Galaţi şi a văzut multe la viaţa lui, dar unele dintre imaginile dezastrului de la Slobozia Conachi şi comunele învecinate nu îi vor ieşi prea curând din minte. Se bucură că ai lui sunt bine şi că a putut salva şi alţi oameni. I se simt emoţia şi oboseala în glas, mai ales că ştie că reconstrucţia va fi de durată şi dificilă. Când a ajuns în seara zilei de 14 septembrie acasă, fiica lui l-a îmbrăţişat, bucuroasă că a venit sănătos. "Noi am încercat să facem ce ar fi făcut orice coleg, poliţist, jandarm, pompier, dacă ar fi fost în situaţia asta. Oricine, dacă avea posibilitatea de ajute, ar fi ajutat. Teamă, tot există, dacă nu este teamă, înseamnă că ai probleme la cap, că nu eşti întreg. Ne-am luat mereu măsuri de precauţie, ne-am legat cu funie, de un gard, de ceva, am încercat să ne protejăm şi noi."
Andrei Neagu, 36 de ani, este agent principal la Secţia 5 Poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Galaţi. Tânăr şi în putere, un munte de om, cum se spune, este mare iubitor de animale şi donator frecvent de sânge. Îi place să ajute, pur şi simplu.
"Am mutat şifonierul şi a căzut peretele casei, că se sprijinea pe el"
În ciuda fricii, şi mâine, dacă ar veni din nou apa, ar lua-o de la capăt. "Am avut şi colegi care au venit, din timpul lor liber, fără să aibă vreun beneficiu sau ceva, să ajute acolo unde este nevoie", adaugă Marian.
Amândoi spun că sinistraţii au nevoie de foarte mult ajutor. Şi de bani, evident, dar şi de mână de lucru. Pentru foarte mulţi dintre ei, posibilitatea să-şi reconstruiască în totalitate casele până la venirea iernii este foarte scăzută. "Casele se lăsau cu totul, ca un copac în bătaia vântului, cum s-a retras apa, pereţii se înmuiaseră şi asta a fost...". Andrei îşi aminteşte că într-una dintre case, unde se duseseră după prăpăd să mai salveze din lucruri, când au luat un şifonier, peretele din spatele lui a căzut, că se sprijinea pe el şi s-a lăsat şi acoperişul. Au ieşit repede, să scape cu viaţă. Lucrurile, până la urmă, se mai fac, oamenii, nu. Aşa cum nici oameni de calibrul celor doi salvatori nu se nasc prea des. Din fericire, noi, la Galaţi, avem asemenea oameni şi, aşa cum ne-a mărturisit căpitanul Cătălin Bădin, efortul tuturor colegilor, atât jandarmi, cât şi din celelalte structuri ale Ministerului de Interne, este necesar şi apreciat la justa lui valoare. La Galaţi continuă să vină în sprijin oameni ai legii şi salvatori din alte judeţe, care trimişi oficial, care pe cont propriu, să ajute cât şi cum pot. Tuturor, recunoştinţa şi mulţumirile noastre!
