Întunecate, sărăcăcioase şi de încropeală. Aşa au arătat anul acesta Serbările Galaţiului. A fost, poate, ceva mai bine decât în anii trecuţi, dar kitsch-ul cu leduri, „ruletele” de tip alba-neagra, „nemuritoarele” oale de lut, baloane, mititei, vin fiert, turtă dulce şi colac secuiesc de provenienţă îndoielnică au domnit. Ieşiţi din case, flancuri-flancuri ca să se distreze, gălăţenii au crezut că au nevoie de oftalmolog. Era la fel de întuneric pe străzi ca în orice altă seară. Iar puţinele ghirlande (rămase de anul trecut) care luminau câteva zone erau incomplete, smotocite de vânt şi ploi, revărsând o strălucire de SH.
O alegorie, două alegorii
Galaţiul trebuia să fie mai tare decât „Mioriţa” cu două alegorii, una după alta. Prima care trebuia să plece era Alegoria „Sfântului Andrei”, dar în spiritul specificei noastre „bune desfăşurări” a evenimentelor, a pornit a doua. „Car alegoric, alai trăsuri, roleri cu făclii, paiaţe, manechine Genis Models”, aşa suna optimist programul. La cinci trecute fix, din faţa Teatrului Dramatic au pornit în viteză patru tineri pe role, cu făclii în mâini, urmaţi de două trăsuri, prima trasă de un cal alb, a doua trasă de un cal negru. Cap de coloană şi vizitiu – pitorescul Renato, costumat de carnaval, iar în caleşti înghesuite şi înfrigurate câteva modele. Caii o luaseră binişor la trap când din faţa teatrului s-a urnit şi carul alegoric, în formă de cetate, plin ochi cu fotomodele în preţioase rochii de epocă. În vârf, Aureliu Bâtcă pe post de Napoleon.
Numai că organizarea s-a dezorganizat rău, odată ce alegoria a intrat în trafic. Trăsurile s-au îndepărtat şi două autobuze s-au intercalat în alaiul sărbătoresc. Cele trei paiaţe n-au putut ţine pasul cu caii lui Renato şi nici cu caii putere şi, gâfâind, au rămas în urmă, scoţându-şi ostenite, transpirate şi nervoase măştile uriaşe de pe cap. Nici dacă ar fi vrut gălăţenii nu s-ar fi putut ţine după carul alegoric la viteza cu care se deplasa. Cei care nu ştiau de alegoria laică se hlizeau pe seama alaiului „de doi cai frumoşi”. În zăpăceala creată în traficul de pe Brăilei, şoferii au avut parte de jongleuri care le scuipau flăcări în parbrize. Alaiul a devenit ceva mai vesel când prima trăsură a început să răspândească în jur, din boxe, ritmuri populare.
„E vie sau statuie?”
La Păpădie, spectacol inedit: statuile umane aduse tocmai de la Constanţa făceau deliciul gălăţenilor care îşi făceau cu ele poze după poze. „Mama, e vie?”, întreba câte un copilaş nedumerit de încremenirea actorilor. Nici directorul Dramaticului, Vlad Vasiliu, n-a ratat ocazia de a se fotografia cu una dintre bizarele şi strălucitoarele arătări urcate pe picioroange. Vasiliu era însă nervos pe tarele alaiului, dar mulţumit că, în premieră, a reuşit să ofere Galaţiului şi un altfel de spectacol.
Cu vaporul printre maşini
Impresionantă a fost însă nava alegorică, având ca velă tricoloră icoana Sfântului Andrei, care a navigat pe Domnească, Brăilei şi Prelungirea Coşbuc şi răspândind în jur bocănit de toacă şi acelaşi cântec duhovnicesc dedicat patronului spiritual al Galaţiului. Drumul era deschis de coloana maşinilor poliţiei. Alaiul format din seminarişti şi artişti ai Muzicalului, costumaţi în străjeri, ţărani şi daci, care însoţea arca pe roţi a Sfântului Andrei era urmat de un adevărat fluviu de oameni care a străbătut atâta drum pe jos. Spectacolul a părut uşor macabru ducând cu gândul la alaiurile religioase din Evul Mediu.
Hai cu distracţia!
Pe scena înghesuită, joasă, aproape imposibil de văzut, falseturile au fost la ele acasă până să urce Andra. Deşi era, după cum a mărturisit, „mega-răcită”, vedeta a făcut spectacol alături de sexy-dansatoare cântând piese noi precum „Something new” sau consacratele „Vreau sărutarea ta” şi „Dragostea rămâne”. Pentru că între scandările publicului „Andra-Andra”, aplauze şi piese, câte un curios o întreba „Ce face Măruţă?”, artista a anunţat că îşi va petrece ziua de 1 Decembrie la „Happy Hour”. Dornici să vadă ceva din ce se petrecea pe scenă, gălăţenii au călcat în picioare spaţiul verde – oricum ce fusese verde se uscase deja – şi şi-au lungit gâturile ca struţii. Ironia sorţii, pentru gălăţenii mai mici de statură: cum găseau o „fantă” prin care să vadă la scenă, cum venea câte o pălugă şi li se posta în faţă.
Horia Brenciu şi orchestra au făcut show de zile mari. Coverurile s-au împletit cu refrene adaptate precum „fetiţe dulci ca în Galaţi în toată lumea nu găseşti”, „Jingle bells” şi melodii de suflet ca „Septembrie, luni”. Încălzit de atmosferă, de dans şi de continua ţopăială, Brenciu a renunţat la haină şi a cântat mai bine de jumătate de spectacol îmbrăcat doar în tricoul alb. Brrr! Asta în ciuda temperaturii şi a umezelii care cochetau cu zero grade şi îţi „cimentuia” reumatismul în oase. La ceas târziu de noapte, marea de lume care a asistat la concertul lui Brenciu s-a distrat pe cinste şi a cântat în gura mare, dirijată de show-men-ul Horia „Deşteaptă-te române!” şi… „Floricele pe câmpii hai să le-adunăm copii!”.
Spectacol de lumini pe apă
Ora la care ar fi trebuit să înceapă focurile de artificii a fost depăşită: cine îl poate opri pe Horia Brencui când se dezlănţuie? Lansate din mijlocul Dunării, exploziile de artificii s-au oglindit în apă, dând senzaţia unui dublu spectacol de lumini şi strălucire în apă şi pe cer. Nu ştiu altora, dar mie mi-au plăcut! Odată încheiat, show-ul, gălăţenii au plecat spre case lăsând în urmă covor des şi gros de gunoaie. Până la anul, distracţie plăcută, fiecare cum poate!
Video: Anca Melinte
