În urmă cu trei sferturi de veac, când „spiritul haretist-normalian” (ca să împrumutăm o sintagmă a sărbătoritului) al educației mai domnea asupra Spațiului mioritic, se năștea la Băneasa un prunc botezat special pentru a se lupta cu Balaurul Necunoașterii, cu cele șapte capete ale ignoranței.
Ursitoarele l-au înzestrat cu daruri deosebite, minunate, și după cum sublinia și părintele Lucian Petroaia, cu alt prilej aniversar, „cu principii sănătoase - i-au transmis modelul omeniei, cultul muncii și respectul pentru omul cu carte, suficient pentru ca în viaţă să facă totul temeinic și nu doar pentru sine, ci și pentru semenii săi.”
Destinul „olimpian”, dacă nu chiar mitologic, îi este „trasat” încă de la părinții săi, de la numele lor, Miltiade și Olimpia, care „l-au obligat”, exagerând aici, puțin, să respecte Chemarea muzei: ca istoric, adică om de știință, probabil va privi cu destule rezerve partea de mitologizare (literaturizare) a vieții sale.
Cert este că, „în numele trandafirului”, fără a fi nominaliști, filosofic vorbind, Destinul va continua să se joace, „primul reper intelectual” luat ca model fiind tot o (doamnă) Olimpia… Gheorghiu, diriginta din anii de gimnaziu. Faptul că a fost discipol (a se citi „licean”, între anii 1965-1969) în „templul” învăţământului preuniversitar gălăţean, Liceul (astăzi Colegiul Naţional) „Vasile Alecsandri”, nu poate decât confirma că zeii i-au fost favorabili, cu tot cu Parce. Continuând mitologizarea, Gheorghe Felea a fost și este un erou al învățământului românesc contemporan, atât ca profesor, cât și, până în anul 2020, în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, ca inspector general, șef serviciu, consilier superior și director.
Lupta sa, ca și altădată cea a Magistrului Pârvan, continuă astăzi pe frontul cultural, cu pledoariile sale pentru nașterea unui adevărat spirit enciclopedic la Dunărea de Jos, iar aceasta ar însemna chiar apariția unei Enciclopedii a Galațiului ori a Dunării de Jos, ori a Dunării pur și simplu, unul dintre cele mai noi articole ale domniei sale, apărut în volumul „Dunărea. Coloana vertebrală a Dunării” (C.C. Dunărea de Jos, 2025), conținând acest „crez”: „Deși suntem conștienți de dificultățile realizării proiectului și nu subestimăm dificultățile care trebuie depășite, susținem cu tărie, împreună cu Vasile Pârvan, că „Enciclopedia” este Datoria vieții noastre.”
Caracterul encomiastic al acestui text și ispitele mele literare nu vor schimba însă, în niciun fel, caracterul științific, academic, al operei și preocupărilor, pasiunilor polimatului renascentist, spiritului iluminist enciclopedic neobosit care a fost și este Gheorghe Felea, așa cum l-am cunoscut, și ca student, de la sfârșitul secolului ce-a trecut și până în acest an de grație 2025.
La mulți ani, dragă domnule profesor, și împlinirea acestei „datorii” să fie!
