În frigul cumplit al sălii de spectacole, artiştii Teatrului Muzical „Nae Leonard” au protestat, sâmbătă după-amiază, împotriva indiferenţei crase cu care sunt trataţi de aproape două luni, de către autorităţile locale. Acţiunea spontană a artiştilor cărora le-a ajuns cuţitul la os a avut loc pe scenă, în faţa zecilor de spectatori, chiar înaintea spectacolului de revistă „Pierduţi în dragoste”.
De îndată ce gongul a sunat, cortina s-a dat la o parte pentru a dezvălui ansamblul aliniat în spatele artistului Ionuţ Negrişanu care a dat citire unui document de protest. “Iubiţi spectatori, ne aflăm în faţa domniilor voastre, noi colectivul Teatrului Muzical „Nae Leonard”, cu speranţa că prin vocea spectatorului colectiv vom ajunge la urechile şi gândurile autorităţii locale, care, am constatat cu tristeţe, ne lasă în continuare pradă neînţelegerii, pradă hazardului şi fărădelegii”, a spus Negrişanu.
Artiştii au protestat împotriva lipsei de transparenţă a autorităţii locale şi a stării fără precedent menţinute: vidul de putere la nivelul conducerii instituţiei. Artiştii au subliniat că, potrivit articolului 33, alineatul 1 din OUG nr. 189 din 2008, modificată şi aprobată prin legea 269 din 2009, „în cazul încetării contractului de management, autoritatea trebuie să desemneze un manager interimar în maxim cinci zile”. Deşi demisia managerului Florin Melinte a intrat în vigoare la 1 decembrie 2011, nici acum, la aproape două luni, instituţia nu are un manager interimar.
„Cu tot respectul cuvenit celor ce conduc destinele acestui oraş ne întrebăm firesc cu ce am greşit de suntem puşi într-o asemenea situaţie. Anul trecut am trecut printr-o stare conflictuală cu consecinţe umilitoare şi de nesuportat pentru unii dintre noi. Acum lipsa de comunicare din partea autorităţii, faptul că legea este ocolită, ne determină să ne simţim izolaţi într-un con de umbră, ameninţaţi de rămăşiţe ale fostului regim. Rugăm autoritatea locală să facă lumină în această situaţie şi să ne ofere posibilitatea, aşa cum a promis, să intrăm în legalitate şi să se aştearnă asupra acestui teatru şi asupra acestor artişti greu încercaţi, pacea pe care ne-o dorim atât de mult şi noi şi domniilor voastre”, a spus Ionuţ Negrişanu în numele colegilor săi.
Finalul mesajului a fost unul tulburător, gândurile artiştilor îndreptându-se către actorul Emil Hossu: „Dorim să ne descoperim în faţa spiritului celui care a fost, colegul şi pentru unii dintre noi prietenul, artistul Emil Hossu, care a plecat la marea întâlnire cu Demiurgul şi să-i parafrazăm ultima cuvântare publică astfel: Indiferenţa este esenţa lipsei de umanitate. Aşadar nu fiţi indiferenţi cu noi dragi aleşi şi drum bun către îngeri Emil Hossu”.
Publicul a izbucnit emoţionat în aplauze. Apoi cortina a coborât pentru a se ridica din nou. Spectacolul de revistă a început.
Pe coridoarele teatrului se simţea însă, o stare de tensiune, semn că gestul artiştilor ajunsese la urechile celei care a fost mâna dreaptă a lui Florin Melinte, Laura Sava şi care acum ţine în mâini frâiele teatrului. E de mirare că artiştii pot juca în asemenea condiţii vitrege! De altfel, s-a şi încercat intimidarea noastră a jurnaliştilor prezenţi.
Dacă aleşii, în frunte cu primarul Dumitru Nicolae, vor rămâne surzi la apelul artiştilor Muzicalului vom afla marţi, când are loc şedinţa Consiliului Local.
UPDATE - Artă la 14 grade
Sâmbătă după-amiază, în sala de spectacole a Teatrului Muzical „Nae Leonard” nu se putea sta fără haine groase. Copiii veniţi cu părinţii la spectacol au rămas cu căciuliţele pe cap, fiind prea frig ca să se descopere. Când cortina s-a dat la o parte, temperatura a mai coborât cu câteva grade, un aer rece năvălind de pe scenă. Doar 14 grade Clesius, atât arăta termometrul! În condiţiile în care spectatorii simţeau nevoia să-i pună geaca sau paltonul pe ei, artiştii purtau doar haine de scenă foarte subţiri. Balerinele, dar şi actriţele aveau rochii cu spatele, braţele şi cu umerii goi, dar prestaţia lor artistică nu lăsa să se vadă nicio clipă din frigul pe care îl îndurau. După cum am aflat, în timpul spectacolelor, emoţia, febra scenei îi cuprinde şi nu mai simt nimic în afară de rolul pe care îl joacă şi de inima publicului. La repetiţii, actorii simt, însă, frigul până în oase. E de mirare că nu se îmbolnăvesc în asemenea condiţii! Şi e nedrept ceea ce li se întâmplă.
