Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
7 comentarii

Să faci un ziar pare, dacă priveşti lucrurile din afara industriei media, un gest oarecare. La urma-urmelor, cât de complicat este să constaţi ceea ce se întâmplă în jurul tău? E chiar aşa de dificil să fii cronicar onest al vremurilor tulburi? Ce presupune să fii punctul de echilibru al comunităţii?
Unii ar spune că e floare la ureche. Că oricine poate face presă. Că oricine poate  povesti. Că totul e o chestiune de oportunitate şi că ziaristul seamănă cumva cu autostopistul: dacă pică o ocazie, e bine, se mişcă. Dacă nu, nu. Stă pe marginea şoselei şi meditează.
Puţini ştiu însă ce se află în spatele bucăţii de hârtie care ajunge în fiecare dimineaţă la gălăţeni. Câtă zbatere. Câte îndoieli. Câtă presiune. Câte tentaţii. Câte căutări. Câtă muncă.
Şi mai puţini ştiu că Viaţa liberă înseamnă, pentru fiecare zi de apariţie, echivalentul a 150 de pagini de carte, adică aproape 50.000 de pagini pe an. Colosal! Dacă adunăm într-o carte de format A5 toate ediţiile Vieţii libere de la 1 până la 7.000, ajungem la peste un milion de pagini. V-am dăruit 7.000 de volume (adică în jur de 100 de metri de rafturi de bibliotecă) care zugrăvesc viaţa voastră - a noastră! - cea de toate zilele, din ultimii 23 de ani.
Indiscutabil, Viaţa liberă este starea de a fi a Galaţiului. Indiscutabil, vă datorăm totul vouă, cititorii noştri de zi cu zi.

Am făcut istorie

Asta-mi vine în minte, când privesc în urmă, la cele câteva mii de numere de ziar la care am contribuit şi eu şi mai în urmă, la celelalte mii, primele, pe care doar le citeam, avidă, după ce le vedeau din scoarţă-n scoarţă părinţii mei. Una peste alta, din decembrie '89 şi până acum, în octombrie 2012, am făcut istorie în oraşul şi judeţul acesta. O istorie frumoasă, uneori zbuciumată, dar mereu scrisă cu ce am avut noi mai bun. O fi de ajuns? Nu ştiu, dar cu siguranţă nu mă uit înapoi cu mânie.

Anca Spânu

Şapte

Există Şapte minuni ale lumii antice, Şapte minuni naturale ale lumii, Şapte continente, curcubeul are Şapte culori, sunt Şapte păcate capitale şi totodată Şapte virtuţi, Dumnezeu a creat lumea în Şapte zile, sunt Şapte stele în Pleiade, săptămâna are Şapte zile, iar în prima dintre ele „Viaţa liberă” împlineşte Şapte Mii de Numere de la prima apariţie. Felicitări ziarului! Forţă şi creativitate întregii redacţii, iar conducerii – înţelepciune şi îndrăzneală în a inova. Să fim sănătoşi ca să apucăm şi nr. 77.000!

Dan Plăeşu

Stresul şi bucuria cotidianului

"Viaţa liberă" a ajuns la numărul 7.000, iar eu, personal, mă aflu în apropierea bornei pe care scrie 5.000. Cifrele par incredibile pentru cei care au avut tangenţă cu presa, deşi cititorilor normali nu le spun mare lucru. Poate doar cei împătimiţi de matematică să realizeze că în spatele acestor numere stau practic tot atâtea zile de muncă în stresul cotidianului, în care ratarea unei ştiri este percepută ca o tragedie, iar mulţumirile primite din partea oamenilor care-şi rezolvă problemele cu ajutorul nostru reprezintă fericirea supremă. A fost un drum lung până la acest 7.000, dar capătul e încă departe, foarte departe...

D.C.Predescu

20 de ani

Acum 20 de ani eram tânără ingineră şi lucram la Radio Galaţi. Îmi doream să ajung la "Viaţa liberă", era visul suprem. Am ajuns, în ianuarie 1993, pe la numărul 850. De atunci, zi de zi, viaţa mea s-a suprapus cu cea a acestui cotidian. Am învăţat multe despre oameni şi, la rândul meu, am încercat să las ceva în urmă. Sunt 20 de ani frumoşi, pentru care vă mulţumesc tuturor. 7.000 de numere de ziar sunt tot atâtea bătăi de inimă pentru Galaţi. Şi, chiar dacă un ziar trăieşte o singură zi, mă bucur că am putut contribui la naşterea "Vieţii libere" de atâtea ori…

Angela Ribinciuc

Ne-am urât, ne-am iubit...

În ´90 m-am dus direct redactor voluntar la „Orientările” studenţeşti, unde cândva scrisesem, ba mi se şi interzisese semnătura… Când un caricaturist mi-a atacat urât „Orientările” în „Buzunar”, am atacat VL, în caricaturi cu efect. „Război” care a dus… la împrietenire: de la „Orientări” au plecat la VL redactori tineri din conducere, care au bine-contribuit la melanjul extraordinar experienţă-curaj-agresivitate-stil care a urmat. Eu, mai prost, am ajuns abia în ´94, după ce am refuzat de câteva ori ofertele superonorante. Când am fost liber, am bătut la uşa VL şi a fost grozav: mi-a venit!

Victor Cilincă

O lume nouă

La început, pentru mine "Viaţa liberă" a însemnat o provocare dificilă, dar frumoasă, o lume nouă, cu greutăţi, dar şi cu bucurii. Acum, “Viaţa liberă“ înseamnă profesionişti curajoşi; oameni care vor să arate lumii adevărul, care ajung primii în casele voastre, ale cititorilor, cu ştiri de ultimă oră, cu anchete şi reportaje, oameni care vor să schimbe ceva în bine. Ei, cei care culeg şi redactează informaţia, cei care aşază articolele în pagini, cei care tipăresc, cei care fac distribuţia, cei care vă aşteaptă în magazinele noastre, cei care calculează şi inventariază, ei  sunt "Viaţa liberă"! Lor le mulţumesc şi le urez "La Mulţi Ani!"

Cristina Cocu

Pentru cititori, e doar o altă zi

Cifra 7.000 înscrisă astăzi pe ziarul „Viaţa liberă” este una aniversară pentru condeierii de ieri şi de azi ai cotidianului gălăţean. Sunt 7.000 de zile de dialog purtat cu cititorii săi.
Pe de altă parte, cifra 7000 este una nesemnificativă pentru cititorul „Vieţii libere”. Acesta nu a cumpărat ieri ziarul cu numărul 6999, mâine nu va cumpăra ziarul cu numărul 7001, ci pur şi simplu, ca în fiecare zi, el cumpără „Viaţa liberă” pentru că are nevoie de acest ziar, este parte din viaţa sa.

Virgil Guruianu

Am crescut cu fiecare număr de ziar

Au trecut aproape zece ani de când am călcat, plină de emoţii, pentru prima dată în impunătoarea clădire a "Vieţii libere". Îmi amintesc şi acum primul text şi sentimentul pe care l-am avut în momentul în care mi-am văzut pentru prima oară semnătura în ziar. Fiecare număr din "Viaţa liberă" a contribuit la maturizarea mea şi la formarea mea ca om şi ca jurnalist. Le mulţumesc celor care m-au învăţat meserie şi tuturor cititorilor care m-au încurajat să merg pe acest drum. La mulţi ani echipei şi cititorilor "Vieţii libere", fără de care nu am exista.

Teodora Miron

Aici am învăţat să-mi pese

Acum vreo 12 ani, când am intrat pentru prima oară în caseta de redacţie de la "Viaţa liberă", credeam că a fi jurnalist e un război personal. Ficat, fiere, venin, impresie ridicată la rang de lege. Aici am priceput însă că esenţa jurnalismului este fix aceeaşi cu cea a creştinismului: să-ţi pese mai mult de ceilalţi decât de tine. Restul vine de la sine. "Viaţa liberă" m-a învăţat să fiu mai bun. Acum e rândul meu să-i întorc favoarea.

Costel Crângan

Ştiu cum e să fii puternic

Îmi este greu să spun, spre deosebire de colegii care au făcut istorie clădind cuvânt cu cuvânt "Viaţa Liberă" ce înseamnă cu adevărat această aniversare cu care puţini se pot lăuda. Aş fi vrut să am sentimentul mamei care îşi vede puiul împlinind această vârstă şi a cărui maturitate este, pentru ea, oglinda zilelor de trudă şi a nopţilor de nesomn, dar nu pot. Ferice de cei "vechi", contemporani mie la acest jubileu. Am însă norocul ca, după zece ani în slujba opiniei publice, să gust, în ceea ce pentru mulţii cititori şi mai puţinii gazetari reprezintă un templu, puterea de a creşte, de a ajuta, de a schimba ceva. Puterea de a fi puternic.

Mariana Constandache

7.000 de Vieţi libere

În 7.000 de "vieţi" oamenii Vieţii libere au deschis inimile şi ochii oamenilor Galaţiului în încercarea de a-i face mai puternici prin ceea ce ştiu. La al şaptemiilea ceas îi urez ziarului gălăţenilor viaţă liberă şi lungă în slujba cetăţii. La mulţi ani!

Maria Fabian

Record personal

Şapte mii de numere este mult pentru orice publicaţie. Personal, la acestea mai adaug vreo opt-nouă mii, la alcătuirea cărora am participat de-a lungul carierei mele, în cele peste cinci decenii de presă. Începuturile s-au petrecut prin anii ‛60 şi de atunci am ţinut steagul sus la ziarul numărul unu al Galaţiului – fie că s-a numit „Viaţa nouă” sau „Viaţa liberă”. După decembrie ‛89 (primul număr al VL a constat din două pagini, tipărite târziu după miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie) s-a făcut altfel de presă, mai aproape de sufletul cititorului şi mai pe placul ziaristului. La cât mai multe numere, „Viaţa liberă”!

Gh. Arsenie

Radiografiile oraşului

„Viaţa liberă” este redacţia unde am aflat ce înseamnă bucuria ca prin puterea cuvintelor să le poţi oferi unor oameni aflaţi la nevoie şansa la o viaţă cât de cât decentă. Este locul unde, după o zi de „cap limpede”, am trăit senzaţia plăcut - chinuitoare de a visa efectiv litere şi paragrafe. Mă simt şi eu parte a celor 7.000 de numere, deşi am prins doar puţin peste 300 de apariţii. La mulţi ani tuturor generaţiilor de „Viaţa liberă” care au adăugat ziar peste ziar, până în prezent!

Remus Basalic

Maşina timpului

Viaţa Liberă pentru mine este egală cu Maşina timpului în care am urcat, în urmă cu 20 de ani, fără inhibiţii, fără prejudecăţi, privind doar înainte…
Şi iată: în tumultuosul nostru avânt oprim azi, o clipă, în staţia 7.000. Să cobor? Să nu cobor? Ezit din motive de nostalgii… şi hotărăsc: nu, nu cobor! Ultimul mohican mai rămâne pentru că are încredere în tânărul echipaj de la bord şi simte şi trăieşte la fel ca în ziua când a urcat pe puntea „Vieţii Libere”. Doamne, câte staţii mai am? Nu contează, important este ca Maşina timpului să nu se oprească…

Vasile Caburgan

Ziaristul din povestea fără sfârşit

Jurnalismul nu este o meserie. Jurnalismul este, mai degrabă, un stil de viaţă. Iar pentru mine, de ceva ani, viaţa mea cea de toate zilele este „Viaţa liberă”. Prietenii mă întreabă: „Ce-ai mai făcut zilele astea?” „Ce să fac? Scrie în ziar!” – le răspund mai în glumă, mai în serios. Ca să-l parafrazăm pe Nichita, jurnalistul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală. Viaţa lui e o continuă căutare de poveşti despre oameni, până când devine chiar el o poveste de care, peste timp, cineva poate că îşi va mai aduce aminte.

Ovidiu Amălinei

Oameni, nu cifre

7.000 este cifra unei vieţi întregi, împletită din vieţile celor care şi-au pus semnătura pe paginile ziarului, de-a lungul timpului. „Viaţa liberă” înseamnă scriitura, uneori obiectivă, alteori subiectivă, a acestor actori principali, dar şi munca tipografilor, a distribuitorilor, a oamenilor de la chioşcuri şi a tuturor celorlalţi colegi. Nu despre numere, ci despre oamenii din spatele numerelor ar trebui să vorbim. Şi bineînţeles, despre dumneavoastră, oamenii care ne citesc!

Cristina Carp Silion

Norocul de a nu putea stăpâni jurnalismul

Când am venit la Viaţa liberă, făceam bine o meserie  şi în alte două mă descurcam. Când am revenit, după zece ani, mai bifam patru experienţe profesionale şi alte trei sunt în plină construcţie. Cu o singură îndeletnicire am mereu probleme, nu cred c-o voi stăpâni vreodată: jurnalismul.
Norocul de a fi din nou aici la 7,000 mă face să mă simt obligat să caut în continuare, să cercetez, să aflu. Inclusiv cum să vă spun cât mai bine tot ce ştiu. Ca să poată fi folosit în favoarea noastră, a gălăţenilor, şi împotriva încremenirii noastre în istorie.

Mihai Angheluţă

Ce linie de clasament!

Cu doar un an în spate de când sunt trecut în foia de joc a „dream team”-ul presei scrise gălăţene, am senzaţia nefirescului când trebuie să ma refer la cele 7.000 de meciuri adunate în palmaresul „VL". Este o cifră gigantică atinsă în condiţii de arbitraj ostil, chitit să scoată pe tuşă presa scrisă. O linie de clasament la care s-a ajuns graţie unor jucători care şi-au dăruit mare parte din viaţă celor din tribune, publicului drag. Cine nu-i cunoaşte, să-i citească!
Marian Căpăţînă

Prima casă

„Acasă” e locul în care trăim cu intensitate şi simţim că tot ce facem contează pentru ceilalţi. De câte ori o situaţie dramatică s-a rezolvat, în urma unui articol sau a unei campanii, şi ori de câte ori o poveste de succes v-a redat optimismul, am simţit că munca mea are sens. Am trăit, alături de unii dintre dumneavoastră, vreme de aproape 1.500 de numere, nenumărate poveşti cutremurătoare de viaţă. Aşa că pentru mine, redacţia nu este ca un al doilea cămin. Este, deocamdată, prima casă şi cea care contează cel mai mult.

Gabriel Kolbay

Marea provocare

Cotidianul de suflet al gălăţenilor este învăluit de magie. Impresionantul număr 7.000 este rodul muncii de ani de zile a echipei de la „Viaţa Liberă”, iar devotamentul, perseverenţa şi pasiunea cu care lucrează sunt elementele de succes pentru un ziar longeviv şi iubit de cititori. Ce reprezintă „Viaţa Liberă” pentru mine? O mare provocare, o depăşire a limitelor, un început de drum, un loc în care mintea şi sufletul lucrează. Ţin să-i felicit pe toţi cei care au contribuit la realizarea zilnică a acestui ziar care a scris istorie în presa gălăţeană. Mult succes în continuare!

Crina Iancu

De 7.000 de ori magie!

Sunt născută în ’77, în luna a 7-a, într-o zi de 21, adică de trei ori 7. Numele meu are 7 litere, şi am început să scriu la ziarul „Viaţa liberă” în urmă cu 7… plus unu ani. „Viaţa liberă” înseamnă, de tot atâta vreme, 70 la sută din viaţa mea zilnică, restul e familia, pisica şi partenerul. Şi pentru că eu cred în ce spuneau înţelepţii vremurilor trecute, că 7 e o cifră magică, sunt convinsă că şi această aniversare are în ea ceva magic. Ce? Vă spun peste următoarele 7.000 de numere!

Anca Melinte

Viaţă lungă!

Pentru mine, a fi redactor la VL înseamnă mai mult decât un simplu loc de muncă. Zi de zi am ocazia să fiu înconjurat de oameni de calitate şi pot să fac ceea ce-mi place. La primul număr „Viaţa liberă” nici măcar nu eram născut şi cred că oricât de mult aş putea să trăiesc, voi înceta din viaţă înainte ca ziarul să-şi oprească activitatea. Aşa că, la borna 7.000 nu-mi rămâne decât să-i urez cotidianului o viaţă cât mai lungă. O merită din plin.

Marian Săvăstru

Un brand ce obligă

Chiar dacă în trecut am mai avut contact cu ceea ce înseamnă fenomenul „Viaţa Liberă”, pot spune că sunt nou în aeastă redacţie. Atingerea cifrei de 7.000 de numere reprezintă pentru orice ziar o piatră de încercare. Personal această cifră mă obligă să conştientizez tradiţia ce o reprezintă acest ziar, valoarea numelor ce au semnat şi semnează în continuare aici, dar şi obligaţia ce ne revine nouă, celor proaspăt sosiţi: să ducem mai departe unul dintre brandurile de succes ale Galaţiului.

Liviu Ghinea

La cât mai multe bucurii!

Chiar dacă am luat parte la doar 300 de numere, aici, la Viaţa Liberă, am învăţat cât de mult contează să îţi alegi profesia potrivită. Timp de un an am fost înconjurat de oameni care iubesc ceea ce fac şi care vin zilnic la serviciu din plăcere. Oameni care, deşi de multe ori nu primesc recunoaşterea cuvenită, continuă să lupte pentru valorile în care cred. Fiecare articol pe care îl citiţi reprezintă un strigăt de nemulţumire, iar bucuria supremă a redactorilor este fiecare izbândă de a fi schimbat ceva în bine. La cât mai multe bucurii!

Marian Miron

Puterea de a-mi depăşi limitele

Peste 3.000 de numere şi-au împletit literele cu gândurile, spaimele, bucuriile, reuşitele sau greşelile mele. Cel mai frumos în tot acest răstimp a fost că am cunoscut mii de oameni, pe care am învăţat să-i accept aşa cum sunt, cu bune, cu rele. Am învăţat să-i judec mai puţin şi să ajut acolo unde este nevoie de mine. Aşa am descoperit că pot face unele lucruri care chiar şi pe mine însămi m-au uimit. Şi asta pentru că în dreptul numelui meu a stat forţa tuturor celor care alcătuiesc, de ani buni, cele două cuvinte: „Viaţa liberă”. Nu pot decât să le mulţumesc.

Roxana Artene Penciu

Sunt iarbă până unde a ostenit lumina

De paisprezece ori în jurul Soarelui, cu viteza Pământului, cu grijă şi respect pentru "Viaţa liberă" în buzunare. O priză continuă, o mirare în fiecare zi. Am visat, de multe ori, că n-am ajuns cu alcătuirea la redacţie. Regretul era devastator. Desigur, în realitate, n-a fost niciodată aşa. Ieşirea din acest vis mi-a provocat una dintre cele mai mari bucurii pe care viaţa mea liberă mi le-a aşternut pe cale. Pentru mine, totdeauna, capătul în care locuieşte ziarul se află în partea cealaltă. Uite-aşa, să-mi aducă aminte că nu are capăt şi că sunt iarbă până unde a ostenit lumina!
Sigur că da!

Ion Zimbru

Vă dedic o pagină albă

O pagină albă este, înainte de toate, o nouă şansă. O nouă şansă de a descoperi, de a gândi şi răzgândi, de a scrie şi rescrie. O nouă şansă de a fi puţin mai buni decât ieri. Dar noile şanse nu aduc doar neastâmpărul acesta bun. Ne temem, desigur, de noile şanse – dacă nu vom fi în stare să le fructificăm? Poate că s-a şi întâmplat, poate chiar ieri. Dacă ieri am fost mai puţin buni, iertaţi-ne! Azi avem o nouă pagină albă în faţă.

Rodica Mişcalencu

Poveşti de succes

Cifra impresionantă pe care cotidianul "Viaţa liberă" a atins-o astăzi, 7.000 de apariţii neîntrerupte, reprezintă tot atâtea poveşti de succes. Zeci sau chiar sute de oameni au lucrat pentru fiecare ediţie în parte, pentru ca dumneavoastră, cititorii, să fiţi mândri de un brand (nu e cazul să fim modeşti!) al oraşului şi judeţului Galaţi: "Viaţa liberă". 
Promitem ca pe viitor să fim şi mai buni pentru a duce tradiţia mai departe! 
La mulţi ani, "Viaţa liberă"!

Marius Chiriliuc

Un ziar şi o cafea

Când am venit în redacţie, cafeaua de la automatul din hol costa 7.000 de lei (vechi). Cu puţină vreme în urmă, s-a făcut 8.000. Nu ştiu de când e automatul de cafea în redacţie, dar cred că are spirit anticipativ. Noi trecem de 7.000 astăzi şi intrăm pe 8000. Partea proastă e că, peste vreo trei ani şi ceva, o să scumpească iar cafeaua, iar noi o să începem să mergem pe 9.000. Şi tot aşa până când nu o să ne mai permitem că cumpărăm cafea de la automatul din hol. La mulţi ani!

Marius Ţuca

O bucurie cu obligaţii

 "Viaţa liberă" este, pentru mine, un start în presă, într-o echipă matură şi cu experienţă. Sunt printre oamenii pe care îi admiram când eram mică. Pe mulţi îi ştiam, din vedere, chiar de când nici ei nu veniseră în "Viaţa liberă". Faptul că lucrez la cel mai citit ziar din Galaţi mă cocoşează de responsabilitate, de obligaţii. Mă înfioară, până la urmă. Este o bucurie, este împlinirea unei dorinţe, dar este şi o răspundere enormă faţă de colegi, faţă de cei care au pus pe picioare ziarul şi faţă de cititori.

Nicoleta Onofrei

 

Nou drum pentru mine

Aveam un an când "Viaţa liberă" lua fiinţă, aşa că pot spune că am crescut odată cu ziarul. Astăzi însă, îmi doresc să mă dezvolt odată cu acesta, pentru că numărul 7.000 înseamnă, pentru mine, un început de drum. Am păşit, cu sfială ce-i drept, de mult prea puţină vreme în echipa redacţională însă mă simt datoare să mă ridic la nivelul fiecărui jurnalist care a contribuit de-a lungul timpului la fiecare ediţie în parte. În momentul de faţă îmi rezerv libertatea de a visa că într-o zi voi face parte, la rândul meu, din istoria VL.

Iuliana Chitic

Încercăm să reactualizăm nobleţea cuvintelor

Uneori certăm cuvintele, alteori ne ceartă Cuvântul. Cuvântul din Cuvânt, raţiunea de a exista a fiecărui lucru, dar şi a omului - "Cuvânt gânditor”. Uneori am exagerat, alteori am făcut economie de cuvinte, cu siguranţă, din iconomia lui Dumnezeu. Într-o lume pusă pe răfuială cu Dumnezeu, întotdeauna însă încercăm să nu ucidem cuvintele care transpar din fapte bune. Încercăm să luminăm şi să vă slujim fără trivialităţi, fără grosolănii, fără nimic josnic... Încercăm să redescoperim şi să reactualizăm nobleţea cuvintelor din Cuvânt, dar oare reuşim?...

Maria Stanciu

 

 

Numărul 7.000? Fără număr, fără...

Dacă ar trăi şi acum, or asta chiar ar fi o adevărată revoluţie ştiinţifică, Andre Malraux ar spune că în mileniul al III-lea, mai pe la coadă, România va fi manelistică sau nu va fi deloc. Aniversat recent, domnul Florin Salam a dat de înţeles că ne va părăsi. Nu prin ţărână, ci undeva prin Schengen. Ce înseamnă asta? Suntem pe cale de dispariţie, deci Malraux a avut dreptate. Haideţi să ne bucurăm, indiferent de motiv! De la Salam aş fi împrumutat un tradiţional „Fără număr, fără număr”, dar aşa nu s-ar mai ţine evidenţa, deci n-am mai avea prilej de sărbătoare. Să fie cu cât mai multe numere! La mulţi ani, Viaţo!

Dănuţ Lungu

 

 

7.000 de nopţi

Nu mi-aş schimba profesia de tipograf pentru nimic, niciodată. Aveam 16 ani când am păşit în Casa Scânteii şi a fost dragoste la prima vedere. A urmat un drum lin, de acumulări, de la generaţii de tipografi în offset care au tipărit la viaţa lor bancnote, timbre, lozuri în plic. Azi, la 58 de ani şi 7.000 de nopţi de „Viaţa liberă”, sentimentele sunt amestecate: nu ştiu dacă îl mai prind pe al 8.000-lea, dar sunt bucuros că am ajuns până aici şi am mulţumirea că am reuşit să formez câţiva tipografi care vor prelua ştafeta, chiar dacă foarte mulţi alţii au plecat în toată lumea.

Pănuţ Haghiac

 

 

Am fost aici!

Mi-au cerut colegii să-mi aştern pe hârtie câteva gânduri... Ce aş putea să scriu? Sora mea a luat talentul acesta cu ea. Cred că important este să spun cu mândrie că „Am fost aici!” Nu chiar de la început, doar de la începuturi. Începuturi în care învăţam în acelaşi timp cu o echipă pentru care nu contau neapărat banii, ci plăcerea de a lăsa ceva în urmă. Am făcut noaptea insigne, am celebrat o eclipsă, am stat în ploaie şi am făcut cordon la Holograf, am dansat la Voltaj alături de alţi tineri, cititori sau nu. Nu asta a contat în primul rând, a contat că toţi gălăţenii ştiau că noi suntem aici. Că dacă au nevoie de informaţie, ajutor, sau un umăr la nevoie, suntem aici. „Am fost aici!” Am reglementat o piaţă a printului şi a publicităţii, prin crearea BRAT-ului, am adus ziarul acesta pe primul loc în ţară din toate punctele de vedere şi chiar pe primul loc în competiţii europene. Şi nu am fost singură. Am făcut parte dintr-o mare echipă. De fapt, o mare familie. „Am fost aici!” La strângerea de fonduri pentru inundaţii, la secetă, la accidente, la nunţi şi la înmormântări, la botezarea de către Viaţa liberă de Sf. Andrei a unui copil, care acum este adolescent. Am trăit alături de voi, gălăţenii. Existenţa noastră a însemnat ceva. Colegii mei din redacţie se vor pricepe mai bine ca mine să descrie, dar „Am fost aici!” şi eu.

Mioara Mănăilă

 

Citit 3439 ori Ultima modificare Duminică, 14 Octombrie 2012 18:13

7 comentarii

  • postat de Alo! Tineretul? (Si pentru Jiji) Miercuri, 17 Octombrie 2012 20:21 Link la comentariu
    0
    0

    Mai, Jiji! n -ai inteles un lucru! tu zici ca astia acuma nu mai pomenesc de Katya, de Mandita, de Elena, Macovei...pai uita-te la ce raspunsuri dau ei pe la articolele alea privind pe magistrati si de paula tanase, aia de semneaza anti-voi! de astia vechi din VL numa cuvinte murdare, draga! un trecut odios! ca viata libera un meleon de pagini! vezi draga de treaba ca paginile alea de istorie s-au rupt. ACUM E LA PUTERE (LA SALARIU) GENERATEA ASTA TANARA CE SCRIE COMPUNERI LA DAITARE/DICTARE...PAI CREZI CA DOMN' BAILA NU TREBE SA ISI RECUPERE INVESTITIA ASTA DE PATRU MELEOANE, cat a platit el pe ziar? ASA CA PUNE MIZERIE CAT INCAPE! PE DE O PARTE COMENTEAZA JUSTITIA, IAR IN DREAPTA SE FACE CA VOMITA DE LA PORNACHE , INSA DA POZE CU PORNACHE CA SA SE BUCURE LUMEA, BRE! E, uite presa d'aia n-au facut aia si s-au dus...ca nu e in tendinte...au venit astia tineri sa puna lucrurile la punct... O carte cu un meleon de pagini...sa nu zici ca au cetit copiii astia cate un meleon de pagini...astia s-au oprit din fasa cu asa ceva...Respectu' pentru ai mai vechi?! Nu, ma! trebe sa calcam peste cadavre...

    Raportează
  • postat de HA-HA-HA Miercuri, 17 Octombrie 2012 15:41 Link la comentariu
    0
    0

    Daca nu va vedeti voi frumosi si destepti, cine sa va mai vada?... ca baila in nici un caz - el este singurul frumos si destept de peste drum de piata rusilor!

    Raportează
  • postat de Pandele Luni, 15 Octombrie 2012 22:10 Link la comentariu
    0
    0

    Baaaaaaaaa, da unde-s ziaristii ????? Ce e acolo e surogat nu e VL; ati adus copiii sa fac ziar ???? Si cine le e maestru? Marele distrugator ce nu a creat nimic ci doar a distrus tot pe ce a pus mana..?! Cand o sa ajungeti la 1000 de editii sa deschideti gura daca mai apucati si n-o sa va mutati in badalan....

    Raportează
  • postat de Laura Luni, 15 Octombrie 2012 16:34 Link la comentariu
    0
    0

    Primii ani ai "Vietii libere" au fost extraordinari. "Viata libera" era o adevarata familie, nu exista ura si nici invidie, exista doar dorinta si mandria tuturor angajatilor de ale oferi galatenilor un ziar care sa transmita nu numai informatii ci si o particica din sufletul lor.

    Raportează
  • postat de mihai Luni, 15 Octombrie 2012 13:44 Link la comentariu
    0
    0

    felicitari viata libera pentru toate si pentru faptul ca ne permiteti, noua cititorilor, din cand in cand sa ne descarcam tensiunile

    Raportează
  • postat de M.B. Luni, 15 Octombrie 2012 12:39 Link la comentariu
    0
    0

    Am avut ocazia sa colaborez cu VL, am avut ocazia sa lucrez in presa galateana, pot spune ca viata nu e asa de roz precum ne-o zugraviti aici. Ura, dispret, neincredere, gelozie - astea sunt adevaratele lucruri de care ai parte. Ma bucur ca am scapat din mizeria asta...
    M.B.

    Raportează
  • postat de jiji Luni, 15 Octombrie 2012 11:18 Link la comentariu
    0
    0

    Katya, Mandita, Elena, Marius, Cristinel, Macovei si ceilalti fosti...poate trebuia sa va aminteasca si pe voi cineva, intr-un coltisor, si sa va multumeasca...doar voi si citiva din cei pomeniti in articolul-aniversar ati facut din aceasta publicatie nr 1 in Galati...

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.