Criza care ne mănâncă nervii s-ar putea să aibă şi o parte bună. Cel puţin în ceea ce ne priveşte. Dacă ne ajută, măcar din când în când, să coborâm din cele maşini 4x4, mari consumatoare de una şi de alta şi degrabă supărate pe mediul înconjurător şi pe oamenii lui, tot înseamnă că ne-a folosit puţin.
Facem sport, vrem drepturi egale, cu olandezii, de exemplu. Pentru că o bicicletă, rezemată de gardul unei instituţii publice, prin alte locuri nu reprezintă o ştire de presă. Însă, la Galaţi, un contribuabil cu treabă la Finanţe, care îşi lasă bidiviul pe două roţi rezemat de gard e lucru rar. Şi nu cadrează cu obrazul nostru de români europeni ce suntem. Sic!
