Cetăţean de onoare al municipiilor Galaţi şi Brăila, membru de onoare al unor asociaţii de renume, specialist de marcă în domeniul construcţiilor, recunoscut în plan naţional şi internaţional, academician dr. ing. Octavian Coşovliu este profesionistul în faţa căruia cele două oraşe de la malul Dunării se înclină. "M-am străduit ca tot ceea ce fac să fac bine", ne spunea, în urmă cu două luni, printre altele, reputatul inginer constructor gălăţean, un om de o modestie rar întâlnită.
De la Brăila la Galaţi, pentru a reconstrui oraşul bombardat
"Ne putem lăuda, fiecare dintre noi, că am dat ceva din noi şi va rămâne după noi", ne-a mărturisit doctorul în ştiinţe tehnice, în interviul acordat, în august, "Vieţii libere", pentru campania "Profesioniştii".
Dr. ing. Octavian Coşovliu s-a născut pe data de 18 septembrie 1927, la Brăila, oraşul său de suflet, într-un vechi cartier, Carachiu, vestit pentru faptul că, în trecut, acolo existase biserica legendarei Mitropolii a Proilaviei. În Brăila a urmat cursurile Şcolii de băieţi nr. 1 şi pe cele ale Liceului „Nicolae Bălcescu”, cea mai bine cotată unitate de învăţământ preuniversitar din oraşul vecin. A mers apoi la Iaşi, pentru a studia în cadrul Facultăţii de Construcţii a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi”, pe care a absolvit-o în anul 1951, remarcându-se drept unul dintre cei mai buni studenţi.
În perioada 1951 - 1959, Octavian Coşovliu a lucrat pe şantiere din judeţele Brăila şi Galaţi. În anul 1959 a fost transferat la DSAPC Galaţi, în funcţia de director al Direcţiei Tehnice de Proiectare, iar apoi în cea de inginer-şef al proiectării, până la pensionarea, pentru limită de vârstă, în 1990. În continuare, a lucrat la acelaşi institut, în cadrul Consiliului Tehnico-Economic.
Şi-a pus amprenta pe construcţia a sute de blocuri
De numele lui Octavian Coşovliu se leagă numeroase clădiri construite în Brăila, dintre care primul bloc-turn cu zece etaje, dar mai ales, în Galaţi, de străzile Siderurgiştilor şi Brăilei, cartierele Mazepa (în trecut, cartier de case vechi, ce a fost demolat şi refăcut), Dunărea (cu toate cele patru microraioane), Aeroport (Micro 38, 39 şi 40) şi cartierul Traian Nord. Îi mai poartă amprenta sediile Primăriilor Făurei şi Panciu, podul metalic pentru docul uscat Galaţi, hala industrială din zona Bădălan şi nu numai. Totodată, dr. ing. Octavian Coşovliu a contribuit la reabilitarea şi consolidarea unor clădiri şi construcţii de patrimoniu cultural şi istoric din Galaţi, dintre care amintim Catedrala Arhiepiscopală, Palatul Prefecturii şi Palatul Navigaţiei.
Dr. ing. Octavian Coşovliu este specialistul care, în ciuda presiunilor politice exercitate asupra sa de-a lungul timpului, s-a opus construirii blocurilor şi caselor pe Faleza Dunării şi le-a atras atenţia autorităţilor, în repetate rânduri, cu privire la tasările din oraş.
Să-i mulţumim pentru clădirile rezistente!
La 87 de ani, specialistul stabilităţii oraşului stătea încă la masa de lucru până la ora trei noaptea. Îi păsa! Dacă Galaţiul este acum „în picioare”, în ciuda solului său dificil, aceasta i se datorează în mare măsură! Dr. ing. Octavian Coşovliu a trudit decenii la definirea şi apoi la prevenirea pericolelor pentru construcţii şi la stăvilirea „junglei” intereselor de afaceri.
Mi-a spus cândva, ca o concluzie: "După cum vedeţi, oraşul se dezvoltă natural, mai puţin urbanistic. În momentul de faţă, construcţiile se fac în mod haotic! După modesta mea părere, la fel cum un om trebuie să se îngrijească mai întâi să aibă pantalonii pe el şi abia apoi să-şi pună cravata, tot aşa nu trebuie să ne preocupăm acum de zugrăvirea construcţiilor, ci de siguranţa şi stabilitatea lor! Şi în special în problemele legate de pământuri şi de seism. Păcat că astăzi avem de-a face mai mult cu manageri decât cu specialişti".
Faleza a salvat-o riscându-şi slujba, chiar şi libertatea, încă de pe vremea dictaturii, făcând apoi faţă uriaşelor presiuni actuale, politice şi financiare: "De atâtea ori am zis că s-a distrus Faleza!… Între 1965 şi 1968 şi în '90 s-au făcut tentative. Eram mereu chemaţi şi presaţi: "Vrem să construim acolo!" Rezultatul acestor presiuni a fost faptul că, în 1975, noi opunându-ne mereu, ne-au dat afară, pe director şi pe mine. Nu au făcut construcţii la Faleză, pentru că pe mine m-au adus înapoi - a venit cutremurul din '77, iar noul prim-secretar m-a chemat: "Treci la locul dumitale!". A construi solid la Galaţi a însemnat totdeauna costuri cu un sfert mai mari, iar tânărul inginer a trebuit să-l înfrunte pe Ceauşescu, când prim-secretarul Dăscălescu l-a luat de la Institutul de Proiectări Judeţene la CC al PCR: "Dacă te "bate" pe mata, e mai bine: eu pot să te scot de acolo…". Îşi amintea: „N-am dormit toată noaptea, vai de capul meu! Ceauşescu nu ne-a zis nici bună-ziua… A ascultat, n-a ridicat ochii din pământ, aşa a stat tot timpul. Şi tot cu ochii în pământ, zice: "Da, tovarăşu' inginer, îl condamni dumneata pe muncitorul de la Hunedoara să plătească aceleaşi costuri pe care le plăteşte muncitorul de la Galaţi? Le plăteşti dumneata, din buzunarul dumitale?!" Ce dracu' să zici?… Am crezut că nu mai ieşim liberi de acolo, îmi era frică, mărturisesc… Oamenii ăştia nu glumeau! S-a aprobat apoi, dar nu 25 la sută, ci 18 la sută. A trebuit să tăiem din suprafeţele construcţiilor. De exemplu, la blocurile din cartierul Aeroport… Însă am salvat rezistenţa, am zis că mai bine să stea omul într-o cutie, dar să stea sănătos! E părerea mea şi eu am imprimat-o, ca structurist… În acele timpuri, a fost nevoie de foarte multă frică - corespondentul etic al răspunderii. În momentul în care ai nişte oameni pe care trebuie să-i duci cu vaporul sau cu… construcţia, trebuie să le aperi viaţa! Nu e viaţa ta, Dumnezeu le-a dat această viaţă! În ideea asta mi-am desfăşurat activitatea, acolo unde am fost pus."
A fost un om de fină cultură, iubitor de carte, de artă plastică şi de muzică - în tinereţe cântase jazz într-un band, am mai aflat la recenta sa omagiere de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
Acum, la trecerea inginerului Coşovliu către cele veşnice, putem să-i mulţumim, încă o dată, pentru clădirile trainice pe care ni le-a dăruit şi prin intermediul cărora ne protejează de catastrofe chiar şi de dincolo de moarte.
