Mă rog să-ţi fie bună seara toată,
mă rog să-ţi fie sufletul frumos…
să poţi ajunge unde curcubeul
di/stins al amintirii se dă jos
şi vine la fereastra cu muşcate,
cu ochii tăi, cu aşteptarea ta,
să-i torni adânc şi nalt pe ne/dreptate,
şi din tăcerea şi uimirea mea
să-şi ia odihnă, visuri şi oglindă…
şi, mâine, nou-născut, să se aprindă!
Mă rog să-ţi fie bună seara toată,
mă rog să-ţi fie sufletul frumos…
numai aşa des/facerea luminii
binecuvântă ploaia până-n os
şi o slăveşte cu îndestulare
de fascinări prin ochiul tău şi-al meu,
cu-nchinăciune până ce răsare
ne/dreptul nostru singur curcubeu,
să ne-nnopteze visul în oglindă…
şi, mâine, nou-născut, să se aprindă!