NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea,cu ea, în visurile sale - a fost o aşteptare foarte lungă şi grea în timp cu vremi paradoxale !!!Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumoscu-adâncul ei în suflet şi sub frunte - o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă de TOT şi de ORICÂND…

Intră... ia loc în universul meu cu stele brute şi cu stele nete, cu muzici de-ngropare şi botez, lângă fereastră, ori lângă perete, ori în mansardă, ori în demisol, oriunde vrei... alege fără grabă, dar fii atentă, n-ai de aşteptat: în orice clipă-i gata să înceapă şi una şi-alta, într-acelaşi…

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplare când am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare, era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară, tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară - n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul care zicea că…

somn şi trezie-n silă şi în vrere (ne)cugetată, (i)materială, lumină-n întuneric, viaţă-n moarte, (re)strânse-ntr-o formulă radicală un sârg (de)odorant gratis şi cinic din cale-afară, de afară-n cale, hohotitor concret/abstract cu faimă-n (re)memorări infinitezimale veniţi la masă şi luaţi visare şi vrajă despre genă şi geneză, din jertfa cestui punct al…

nu cred că nu se poate să se-ntâmple şi nu mă mint că nu-i adevărat – nici nu regret şi nici nu sper nimica din (ne)păsarea lui emcepătrat o stare in/credibilă de masă – micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii (s)puse-n viteză logică pătrată viteză dreaptă şi…

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri! Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic, iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită –…

mă amăgeşte-al mării marmorean murmur când cântul de sirene nu ştie să mai tacă şi mă-nfioară cu-arfa lor mătăsoasă, dacă ştiu să le-ascult melosul indiferent şi pur !!! şi pur mă ştie-n pururi, de când am înţeles ce se ascunde n-umbra înaltelor abisuri ale răbdării celor care-au făcut din visuri…

iluziile toate au murit – nici de exemplu n-a rămas vro una – le-am îngropat pe toate, lângă schit, chiar unde le-am iubit întotdeauna !!! pe toate le-am iubit la fel de mult, le-am aşteptat oricum şi-oricând, pe toate – şi-acuma le mai visez şi le ascult trăindu-şi moartea în…

înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează eu(l) meu bătrân cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă !!! şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i când – cutremurat – ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii şi să scriu curat, direct pe cer/…

ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai pur şi simplu eram/ vagabond şi nătâng o iluzie albă/ fierbea în adânc uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag nu mai ştii amintiri/ nu mai poţi…

şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns – eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme – sfânt fără portofoliu, fără nimb,…

Moto: „uneltele sunt nişte sclavi neînsufleţiţi, iar sclavii sunt nişte unelte însufleţite” – (Aristotel) Ne/Nuntit cu Poezia/ şi abia tangent la Sferă, (mi) s-a înfrunzit Securea/ când am vrut să tai Catargul, şi m-am drăgostit – aiurea – / tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Ulise ultim,/ sclav…