Cea mai dureroasă şi adâncă tăcere începe să se întâmple când vezi o pasăre moartă pe cărarea dintre cuib şi cântec, dintre a fost odată ca totdeauna şi este odată ca niciodată! Şi stai lângă pasărea fără timp, te uiţi în susul zădărniciei şi te asculţi pentru ultima oară: această pasăre fără mândrie şi fără prejudecată a umplut văzduhul cu viaţă şi cu descântare, însă nu a visat şi nu a râvnit şi nu a cerut să fie aplaudată! Şi stai lângă ...

Te salut, prietene... te salut şi te rog să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un vrăjmaş care ţi-a pus otravă în merinde şi piedică la roţi! Te salut, prietene... te salut şi prezint scuze pentru că te-am dat afară de foarte-foarte multe ori şi te-am împins fără milă în primejdie şi-n păcat! Te salut, prietene... te salut şi-ţi mărturisesc regretul profund: n-am să te mai alung niciodată, n-am să mai rătăcesc şi n-am să mă mai ascund! Lasă- ...

Nu mai staţi cu capul pe tânjala orânduielii, nu mai mâncaţi de pe jos şi de pe sus şi de pe unde credeţi dumneavoastră că a dat dumnezeu cel sătul de suflete false şi muribunde, sătul de nesimţirea şi de valma cea de ziuă şi cea de noapte, sătul de viaţă fără de moarte şi de moarte fără de viaţă, sătul de prolog şi de prefaţă, de epilog şi de postfaţă! Nu mai umblaţi după cai morţi şi după cai de lemn, după fata morgana şi după orhidee-n pustiu, cău ...

În limba cuvintelor tale sunt grâu/ cu patria-n fire, căţelul pământului latră la cer,/ prin paiul subţire! Şi am ciocârlie-n cuibar şi-n văzduh,/ pe vârfuri am pâine din darul adâncului plin cu ţărani/ rămaşi fără mâine! Prin maci umblă sângele lor sfinţitor/ de ziuă şi noapte, miroase a tot ce a dat dumnezeu/ în turtele coapte! Sunt grâu... şi mi-i bine şi rău şi mi-i cum/ îţi este şi ţie în vremuri când lacrimi de rod şi de dor/ s-amestecă-n glie! Ades ...

!după cinci mii de ani de poezie,/ deşertăciunea a rămas intactă, nu s-a ştiut şi încă nu se ştie/ cine a dat şi dă ora exactă în cest necunoscut fără ruşine/ şi căruia îi zicem nesfârşire de dulce şi amar, de rău şi bine,/ de râs şi plâns şi ură şi iubire, de viaţă şi de moarte la cheremul/ neantului cu litere şi cifre, închipuirii care-a dat blestemul/ şi l-a încremenit în hieroglife, l-a deghizat în milă şi iertare,/ brânci la ieşire, lacăt la intr ...

Stai liniştit, nu poate fi nicicum/ decât ce nu se ştie niciodată - în rest, e totul simplu şi-nţeles/ şi clar ca-ntr-o oglindă fermecată! Uită-te bine, vezi că sunt şi eu/ acolo, mărmurită-ntr-o secundă: aceea, a căderii pe pământ,/ dintr-o sămânţă mică şi fecundă, din vis şi dor şi lacrimă, atunci,/ când am pornit alături, înspre nuntă! Stai liniştit, ajungem negreşit,/ nu are cine/ce să ne despartă, fiindc-avem acelaşi dumnezeu,/ aceeaşi uşă şi aceea ...

Iar vine firea firelor de iarbă/ cu tot cu moarte scoase din pământ de-un dumnezeu-poet şi care ştie/ cum te iubesc fraudulos şi sfânt, cum stau (ne)osândit la drumul mare/ şi-ţi număr paşii trecerii spre când sărutul era floare la ureche/ într-un infern însingurat şi blând! Iar vine vremea păsării pe sârmă/ şi-a firii mele pe sub geamul tău de dinspre nordul înălţării noastre/ printre păreri de bine şi de rău, de dinspre sudul coborârii până/ unde încep secund ...

Doamnă, lasă-mă la tine... lasă-mă la tine, Doamnă, vreau să-ţi netezesc pământul drumului din Calea ta, vreau să-ţi plâng pentru muşcata din fereastra dumitale, vreau să-(mi) scrii cu lăcrămarea râsului pe Crucea mea, vreau să-ţi fie doruirea floare la ureche... poate mă primeşti în timpul vieţii, Doamna mea Eternitate! Doamnă, numai o secundă lasă-mă să stau cu Timpul firii mele blestemate la fereastra dumitale, pentru ca să-(ţi) scriu pe geamuri cea mai rară ...

La noapte-ncolţeşte pădurea/ umplută cu zboruri şi fiare - să vezi câtă viaţă porneşte/ să afle răspuns la-ntrebare! Să vezi cum se-ncarcă văzduhul/ cu duhul blândeţii fecunde, cum cântecul pleacă din ouă/ şi-ajunge oricând şi oriunde! Cum puii se dai jos din pântec,/ încet şi frumoşi ca la carte, şi-nvaţă, şi cresc, şi se joacă.../ şi-şi cată poteca spre moarte! La noapte începe să-nvie/ adâncul tăcerii... la noapte, iubirea şi dorul se-ndeamnă/ şi t ...

Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta, în rochie de noapte, lungă până la Capătul unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da! Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu, aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu, şi când (n)-am văzut că sunt la Capătul unde se aude Totdeauna: Sigur că nu! Sigur că nu! Sigur că da: toate femeile de pe strada Poetului mi-au luat lacrimile mele şi mi-au dat lacrim ...