Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ultimul Moromete (fără de care nu se poate)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici

şi un fâlfâit de măcăleandru

prin salcâmii ultimului moromete

şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei

şi un foşnet de mirare

prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede!

Nu, nu sunt propoziţii simple,

nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue,

nu sunt numai subiecte şi predicate,

nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega,

nu sunt altceva decât

ce s-a numit mereu „fără de care nu se poate!”

Și, peste toate acestea şi peste toate celelalte,

aşa, ca o părere de rău

a ultimului moromete transformat (şi) în Orfeu,

se pogoară în spaţiul/timpul mioritic

un adevăr cutremurător despre frumuseţe:

numai Dumnezeu mai poate, numai Dumnezeu!

Citit 9976 ori Ultima modificare Duminică, 16 Mai 2021 18:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.