Cică se duce să seducă şi s-aducă
(la începuturi) ce s-a dus!...ce a rămas,
din ce a fost, im/pur în pururi?...(Stradivarius,
cică e viu şi dă-(n) acorduri...ceas de ceas!)...
Cică-i sătul de lutieri fără ureche
şi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,
apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)
cică-s maeştri...dar n-au timp, şi n-au noroc!
Cică-ntr-o seară...(la un fel de-aceeaşi Cină)...
s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,
au condamnat (toate vioarele) la moarte,
şi-au chefuit, şi au mâncat privighetori!
Cică se duce să sfărâme Turnul Cesta
cu părăsiţi (uitaţi, lăsaţi) de-un Creator,
şi să dea foc Babiloniei...(cu "b" mare!)...
prea-i zgripţuroaică! prea-i stăpâna tuturor!...
Cică se duce să seducă şi s-aducă
înţelepciuni transcendentale-n dar, la toţi...!...
Şi-atunci să vezi cât-armonie, cât de multe
roţi de noroc, roţi de olar şi alte roţi!
