Ştii că primul sărut e o dare de seamă:
ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?!...
fii atentă cum zvârle salcâmul din urmă
lacrimi mari din flori mari...hai să-l strig! hai să-l strigi!
Şi al doilea sărut e o dare de seamă:
am strigat?...n-am strigat!...ai strigat?...n-ai strigat!...
vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună,
dinspre crengi...dinspre cuib...dinspre-adânc...dinspre-nalt!
Şi al treilea sărut e o dare de seamă:
gânduri mici, visuri mici?!...gânduri mari, visuri mari?!...
nu mai are nici umbră salcâmul de-atunci...
cred c-am fost prea străini, prea-ntristaţi, strâmbi, barbari!...
Ştii că dare de seamă nu mai e un salcâm?!...
ce ochi calzi spre paşi reci?!...ce paşi calzi spre ochi reci?!...
tot sărutu-i surcele în flăcări şi fum:
lacrimi reci din flori reci...dinspre-un veci spre-un alt veci!
