Intră... ia loc în universul meu
cu stele brute şi cu stele nete,
cu muzici de-ngropare şi botez...
lângă fereastră, ori lângă perete,
ori în mansardă, ori în demisol,
oriunde vrei... alege fără grabă,
dar fii atentă, n-ai de aşteptat:
în orice clipă-i gata să înceapă
şi una şi-alta, într-acelaşi timp...
(adică, negreşit, război şi pace)...
să vezi ce face zero la plural,
şi tot la singular să vezi ce face!
Ia loc... e-un univers fără cusur,
egal cu sine: poate să încapă
şi plus şi minus noimă şi zadar...
că totu-i şi cristelniţă şi groapă!
Şi fii atentă... a-nceput de mult,
şi-i gata, şi porneşte, dă năvală:
cântec de legănare şi prohod
n-aceeaşi clipă veşnică... banală!
