Sunt înainte de a fi
aicea şi taman acu...
şi-ntreb şi-ascult ce încă nu-i:
poate că da, poate că nu!
Mătincă am s-ajung şi eu
unde au fost cei care nu-s...
[astfel ascult şi cred că (n)-am
nimica-n minus ori în plus!]
Şi merg şi merg... însă nu văd...
măcar e bine că aud
jos supra sus, sus supra jos...
sus fără nord, jos fără sud!
Dar dacă stau? dacă nu merg?
dacă-i un vis al nimănui?
atunci, la ce să mai întreb
al cui? a cui? ai, ale cui?
Sigur că nu!... frumos-frumos,
urât-urât, nitam-nisam...
mă păcălesc majestuos:
mătincă am, mătincă n-am!
Sigur că da!... încet-încet,
parcă ajung şi trec de-acu!...
Acu-s taman după ce-am fost...
poate că da, poate că nu!
