Auzi, doamnă? Auzi, domnule? Catastiful Nemuririi! Ce foarte frumos şi serios şi nemaipomenit „sună”! Oare-or mai fi Catastife ale Nemuririi în Lumea ceasta Muritoare, în Lumea asta adusă/semănată cu Forţa pe o Planetă din ce în ce mai sufocată de mizerie Fizică şi Morală? Auzi, domnule? Auzi, doamnă? Cicoare şi Catastiful Nemuririi! Ce tămăduitor „sună”! Şi ce fel de a scrie! Să scrii şi să îngâni Cuvintele! Ca pe nişte Copii să le îngâni! Aşa scria Ion C ...

îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată rătăcirea mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai dulce dintre toate cele amare, amare, amare: văz duhul tău în cer şi pe pământ... jur pe toată resemnarea mea de onoare! îţi dau cuv ...

Ia spune-mi, tovarăşă Marghioală de-o viaţă, îţi place această epistolie scrisă şi îngânată în acelaşi timp? Nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că Naşterea-i unul dintre cele mai frumoase blesteme ale Firii Universale? Nu-i aşa că şi Moartea-i o componentă indispensabilă a cestei Firi? Şi ştii foarte bine, binevenito, că la fiecare naştere omenească se naşte şi o Steauă, nu? Tu de când nu te-ai mai uitat la Steaua ta? În ce fază se află? Se încadrează în v ...

(!) văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă... convexă,nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centrufricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentruvroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,aproape de z ...

Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea... şoptit: „Jos Guvernul!”... Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea... în Van! Apoi, Costică scoate călimara şi condeiul din sertarul scrinului negru şi începe să scrie-n catastif, de faţă cu tovarăşa Mână ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                                  cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţitşi tace şi moareaşa cum se scutură liniştea-n schit   � ...

Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pa strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma...”!...Zidurile acestui palat cu aer cvasi/medieval sunt învelite-n iederi misterioase! Uşile mari, grele şi uşor scârţâi ...

Au năvălit cu fiare de asalt,cu pofte şi cu gânduri şenilate...şi de atunci s-aude pân-acumdurerea Basarabiei furate! Şi i-au muşcat din grai şi din pământ,hulpavi, până la sânge, cu trufie,să nu mai aibă lutul basarabculoare şi credinţă românie! Nişte brutali cu suflet stalinistsunt gata de vaina într-o secundă,forţează hărţi...şi parcă-n ţara lornu-i nici o minte-ntreagă şi rotundă! Amăgitori cu oceni haraşo,turuie cinic vrute şi nevrute...şi nu-i nimic ma ...

Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai chirurgical se mai poate scăpa dintr-această şuie şi pârdalnică Orânduială!” – bodogăneşte Costică C ...

o ziuă şi-o noapte...acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere   o noapte şi-o ziuă...atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine   cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape   cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre naşterea e ...