Pentru aniversarea celor 30 de ani de "Viaţa liberă", ne-am gândit, în primul rând, la oameni. Oamenii care fac ziarul astăzi, o parte dintre cei care l-au făcut în aceşti ani, mulţi şi zbuciumaţi pentru presa românească, dar mai ales oamenii pentru care ziarul a trăit şi trăieşte: gălăţenii. Am demarat un proiect editorial pentru a vă aduce aproape oamenii care contribuie la apariţia şi difuzarea celui mai vârstnic - deşi mereu tânăr - cotidian al Galaţiului post-decembrist, unul dintre puţinele ziare din ţară care au apărut atunci, în decembrie '89, şi care încă sunt vii, în ciuda multelor vicisitudini, economice, dar nu numai. Pe parcursul acestei luni, vă vom povesti despre ziar şi oamenii lui, iar jurnaliştii de ieri şi de azi vă vor spune cum simt ei timpul trăit aici. Pentru cititori, avem şi alte surprize, aşa că, vă rugăm, ţineţi aproape!
"Aici am putut să îi ajut pe alţii"
"Viața liberă" a fost pentru mine pasul către maturitate. Când am trecut pragul redacției, eram doar o fetișcană care mai avea multe de văzut, de trăit.
Aici am întâlnit persoane de la care aveam să învăț mai multe decât mă așteptam. Și nu vorbesc doar despre profesie, ci și despre mine, ca om. La "Viața liberă", am devenit "om mare". Ziarul a însemnat pentru mine începutul în ale gazetăriei și locul în care am avut posibilitatea să mă exprim, să fiu eu însămi.
Am văzut oameni plângând de fericire, am ascultat și povești dramatice, dar, mai presus de toate, am putut să îi ajut pe alții. Nu cred că există un sentiment mai minunat pe lumea asta. Bucuria pe care o simți atunci când oamenii te strâng în brațe și îți mulțumesc, pentru că ai putut să le întinzi o mână, este inegalabilă.
"Viața liberă" a fost, pentru mine, a doua casă, locul în care m-am regăsit și unde mi-am câștigat prieteni pe viață.
La mulți ani, "Viața liberă"! La mulți ani, dragi colegi! E un act de curaj să mai faci presă scrisă în zilele noastre, iar voi meritați toate aplauzele.
