Singur pe Pământ (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Ş-acum l-aud – bătea la geam şi mă striga – 

(zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are

un Loc al lui, numai al lui) – şi i-am deschis

cuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!!

 

Venea de mult – dintr-un Demult şi dintr-un Timp

tulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,

şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile dor,

iar Veşnicia niciodată nu e gata!!!

 

Şi a tăcut puţin...şi-a zis că-i azvârlit

de colo-colo,  parc-ar fi un Fitecine,

parcă n-ar fi cel care-a fost la Început...

şi a mai zis că Locul lui este la mine!!!

 

Ce pot să fac? – n-am încotro, mi-l însuşesc

şi mă declar – evlavios – la fiecare:

sunt un Bogat – cel mai Bogat – am ce vă da

definitiv: vă dau CUVÂNTUL DE ONOARE!!!

Citit 10903 ori Ultima modificare Duminică, 07 Februarie 2021 17:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.