Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" PRIETENUL MEU (la capătul tunelului)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare,

cu toată încrederea-n sine,/ cu-atâta şi-atâta candoare (!)

(!) îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă

de-aici pân-acolo... şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă (!)

(!) şi dă dezlegare la câine,/ la cai şi la visuri să plece

oricum şi oricând şi oriunde/ e vreme şi caldă şi rece (!)

(!) citeşte ce-au scris muritorii/ în cărţi şi caiete la şcoală,

cu dor, cu păsare, cu grijă,/ cu lacrimi şi fără greşeală (!)

(!) şi crede că toate-s bătute/ în cuie, pe cruce, pe rânduri

de semne şi dulci şi amare,/ închise în câteva scânduri (!)

(!) s-aude porunca - e timpul/ rostirii pe ultima filă:

eu sunt şi am fost totdeauna/ PRIETENUL MEU fără milă (!)

Citit 7390 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.