Bună dimineaţa umblă prin livadă
şi-mi alungă somnul ultimului vis,
şi mă ocărăşte, şi mă dă afară,
şi culege mărul... mărul interzis!
Multe mere roşii, foarte multe mere
ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin,
şi le tăinuieşte azi, după amiază,
după cum dă samă şarpele divin!
Vine bună ziua, taie mărul, pleacă...
vine bună seara şi ia mărul mort,
să aprindă focul şi să încălzească
sinusul ispitei, raiul, iadul, tot!
Vine primăvara mâine, şi nu ştie...
(ce-o să înflorească, dacă mărul nu-i?)...
Şarpele se-ntinde (cald) printre nimicuri...
Dacă nu-s păcate, Tot e-al Nimănui!
